de-ar fi să prindă chip
durerea suferită de umaniate,
monstru, ar fi cuvîntul prea cuminte
pentru a descrie morminte și scrie,
nici iarba și nici frunza cîte sunt
nu pot conta durerea sfirșită
ape tulburi , nelinisti....
viata, femeia, nefericiri,
gidurile prinse-n lant
nebunia care stapineste
ritmul frenetic al zilei
surasul dulce al copilei
care a iesit prima data
singura si
stau si astept ziua ce vine
nu vreau sa aud, sa vad pe nimeni,
lumea aceasta nu o mai recunosc
ceia ce-i bun pare ca nu mai are rost,
nauc alergi pe strada vietii
nu mai
plaja pustie păstrează
urmele pașilor tăi,
ca și inima care
poartă dorul din noi.
timpul ce trece alungă,
visul păstrat în tăcere
ce neîmplinit și închis,
se estompează și piere
și dacă
deschide aripile-n soare,
azi ești un fluture
dar mîine poate o floare,
oricum ai fi însă
tot în lumină de soare
îți speli păcatul
ce doare,ce doare
de ești fluture sau floare
ai nevoie
ninsori cu vise albe,
covor pe drumul vieții.
alb cenușiu și alb curat
pictează zorii dimineții.
noian de liniște abundă,
acolo unde visele au ajuns,
s-au transformat in ploi de stele
și-n
Daca eu n-as fi eu,
As fi firul unei ape
Ce poarta in valuri doruri.
Doruri, doar de ea stiute
Doruri multe,doruri mute.
Le-as purta de la izvoare
Din hotare in hotare
Panà la gura de
Aripi de fluturi deschise spre soare
Dorință,speranță ce-nsuflet ne moare
Viață și moarte in Univers
Tot ce se intimplă, are un sens.
Porți larg deschise spre lume
Aduc prin ele și rele și
eu te strig
tu nu raspunzi
eu te chem,
dar tu nu vii,
te visez.
dar tu nu stii,
eu astept.
Tu nu mai vii
eu te caut,
esti ratacit
pe drumul vieii
undeva ti-ai pierdut
eu te strig
nu
CD