cretu-rosca draguta

Viata e un simplu joc, oamenii au rol principal, să lupte pentru a câstiga, tot ce-i mai bun în viată . să uite ,să ierte sunt reguli de joc să nască, să moară e cercul de foc. necaz și

Miez de trăire dansul singurătății dulce și amar.

privesc în fiecare zi în urmă să nu uit să nu pierd amprenta pașilor făcuți căci viața e ca și deșertul în care ți se pierd urmele cu repezeală pe nisipurile mișcatoare nu pot să mă prefac că

Pe un ram e o pasăre, -cra,cra,cra străbate strident liniștea e un corb prevestitor de rele; -Zbori pasăre,zbori! aduci dupa tine belele. pe o floare-i, un fluture de viața-i scurtă vrea

îmi tulbură existența gândul că mâine poate nu va mai fi așa cum până azi a fost că într-o dimineață am să deschid ochii și voi fi întâmpinată de un zid care nu mă lăsa să respir și că nu

voi oameni ce-n lume trăiți, bucurați-vă de fiecare răsărit, de diminețele unde în zori, vezi rânduri,rânduri de cocori săgeți negre,mișcatoare prin nori, de trilul duios al

Privești înainte și nu te uiți înapoi și alergi și alergi fără a te opri fără a întoarce capul ,fără a privi imaginile ce se derulează în jurul tău ,și doar atunci când simți ,că nu mai poți

Daca eu n-as fi eu, As fi firul unei ape Ce poarta in valuri doruri. Doruri, doar de ea stiute Doruri multe,doruri mute. Le-as purta de la izvoare Din hotare in hotare Panà la gura de

Cine nu știe ce este cuvântul, să tacă să vorbească cu gândul cine nu știe ce este dreptatea să nu cunoască cuvântul nici cartea, cine nu știe, ce e libertatea să privească stropii de

lumina strălucind azi iți arată calea acum tu ești aici,voind, acolo mâine să ajungi. e drumul greu și lung, dar în tăcere lupți durerea morții s-o înfrângi acolo mâine să ajungi. lumină

mi-e dor de tine și te aștept o vorbă ca să-mi spui să imi confirmi chiar tu, că nu voi fi a nimanui gândul meu și inima la tine se vor îndrepta. oriunde-ai fi te rog privește ființa dragă ,ce

cuget la ceia ce sunt și mă întreb fără a clipi care e rostul meu în lume? simt că trăiesc un moment, asemeni unui licăr de stea, ce răsare,lucește și apoi dispare. că sunt

vremea posacă alungă hoinarii ce pribegi colindă prin lume, vântul nemilos ,biciuie frunzele moarte le adună,le-mpraștie, și-n lume le alungă. Copacii stau triști, dezgoliți toți de

marea e tulbure și disperată așteaptă iubirea prin valuri să-i treacă, răpusa de timpul trecut cere oceanului un val împrumut. el o asculta dar nu înțelege lasă să-i treacă prin val

și azi a fost aceiași zi, în care, eu sunt tot eu, cea care-am fost până ieri. n-a apărut nici o schimbare și azi simt durerea de ieri, cea purtată cu mine demult, și nu pot face

în nebunie crescândă lumea toată se afundă în beznă sau noroi unde suntem atrași chir și noi Nebuni sunt ei toți nebuni suntem noi, și unii și alții aruncam cu noroi chiar și

Chemarea ta o simt acum, departe și totuși aici deși în viață ,tot mai aproape de moarte din noapte în noapte. chemarea ta străbate zarea, doar sufletul meu știe că undeva aici sau

Frănturi de vise apar, ți-aduc neliniști frământare; alergi din munte pâna in câmpie, în peșteri cauți apă vie, pe cer te uiți de păsări fermecate. pământul scormonești pentru un leac dar tot

azi am un gol în suflet ai plecat intr-o excursie care va dura trei luni timp în care doar glasul tău îmi va mângâia sufletul și veștile bune ce-mi dai. iar eu mă rog în fiecare zi să percepi

un copac crescut în mijlocul mării își cântă singurătatea lacrimile-i nu pot fi separate de valuri căci nu se pot distinge de acestea ramurile i se unduiesc după mișcarea valurilor ca și

gutui aromate stau așezate cu grijă pe raft în cămară semn că toamnă e afară. plouă,plouă mereu o pasăre rătăcită-n văzduh bate din aripi într-un cânt mut. roi de albine

eu te strig tu nu raspunzi eu te chem, dar tu nu vii, te visez. dar tu nu stii, eu astept. Tu nu mai vii eu te caut, esti ratacit pe drumul vieii undeva ti-ai pierdut eu te strig nu

Mi-e dor de câmpul deschis, cu flori de maci și fân cosit, de arșița soarelui de vară, de holdele de grâu, a căror bogație vara te-nconjoară, mi-e dor de satul meu natal de locul dulce al