Viata e un simplu joc,
oamenii au rol principal,
să lupte pentru a câstiga,
tot ce-i mai bun în viată .
să uite ,să ierte
sunt reguli de joc
să nască, să moară
e cercul de foc.
necaz și
privesc în fiecare zi în urmă
să nu uit
să nu pierd amprenta pașilor făcuți
căci viața e ca și deșertul
în care ți se pierd urmele cu repezeală
pe nisipurile mișcatoare
nu pot să mă prefac că
Pe un ram e o pasăre,
-cra,cra,cra
străbate strident liniștea
e un corb prevestitor de rele;
-Zbori pasăre,zbori!
aduci dupa tine belele.
pe o floare-i, un fluture
de viața-i scurtă
vrea
îmi tulbură existența
gândul că mâine poate
nu va mai fi așa cum
până azi a fost
că într-o dimineață
am să deschid ochii
și voi fi întâmpinată
de un zid
care nu mă lăsa să respir
și că nu
voi oameni ce-n lume trăiți,
bucurați-vă de fiecare răsărit,
de diminețele unde în zori,
vezi rânduri,rânduri de cocori
săgeți negre,mișcatoare prin nori,
de trilul duios al
Privești înainte și nu te uiți înapoi și alergi și alergi fără a te opri fără a întoarce capul ,fără a privi imaginile ce se derulează în jurul tău ,și doar atunci când simți ,că nu mai poți
Aripi de fluturi deschise spre soare
Dorință,speranță ce-nsuflet ne moare
Viață și moarte in Univers
Tot ce se intimplă, are un sens.
Porți larg deschise spre lume
Aduc prin ele și rele și
Daca eu n-as fi eu,
As fi firul unei ape
Ce poarta in valuri doruri.
Doruri, doar de ea stiute
Doruri multe,doruri mute.
Le-as purta de la izvoare
Din hotare in hotare
Panà la gura de
Cine nu știe ce este cuvântul,
să tacă să vorbească cu gândul
cine nu știe ce este dreptatea
să nu cunoască cuvântul nici cartea,
cine nu știe, ce e libertatea
să privească stropii de
lumina strălucind
azi iți arată calea
acum tu ești aici,voind,
acolo mâine să ajungi.
e drumul greu și lung,
dar în tăcere lupți
durerea morții s-o înfrângi
acolo mâine să ajungi.
lumină
mi-e dor de tine și te aștept
o vorbă ca să-mi spui
să imi confirmi chiar tu,
că nu voi fi a nimanui
gândul meu și inima
la tine se vor îndrepta.
oriunde-ai fi te rog privește
ființa dragă ,ce
cuget la ceia ce sunt
și mă întreb fără a clipi
care e rostul meu în lume?
simt că trăiesc un moment,
asemeni unui licăr de stea,
ce răsare,lucește și apoi dispare.
că sunt
vremea posacă alungă hoinarii
ce pribegi colindă prin lume,
vântul nemilos ,biciuie frunzele moarte
le adună,le-mpraștie,
și-n lume le alungă.
Copacii stau triști,
dezgoliți toți de
marea e tulbure și disperată
așteaptă iubirea prin valuri să-i treacă,
răpusa de timpul trecut
cere oceanului un val împrumut.
el o asculta dar nu înțelege
lasă să-i treacă prin val
și azi a fost aceiași zi,
în care, eu sunt tot eu,
cea care-am fost până ieri.
n-a apărut nici o schimbare
și azi simt durerea de ieri,
cea purtată cu mine demult,
și nu pot face
în nebunie crescândă
lumea toată se afundă
în beznă sau noroi
unde suntem atrași
chir și noi
Nebuni sunt ei toți
nebuni suntem noi,
și unii și alții
aruncam cu noroi
chiar și
Chemarea ta o simt acum,
departe și totuși aici
deși în viață ,tot mai aproape
de moarte din noapte în noapte.
chemarea ta străbate zarea,
doar sufletul meu știe
că undeva aici sau
Frănturi de vise apar,
ți-aduc neliniști frământare;
alergi din munte pâna in câmpie,
în peșteri cauți apă vie,
pe cer te uiți de păsări fermecate.
pământul scormonești pentru un leac
dar tot
azi am un gol în suflet
ai plecat intr-o excursie
care va dura trei luni
timp în care doar glasul tău
îmi va mângâia sufletul
și veștile bune ce-mi dai.
iar eu mă rog în fiecare zi
să percepi
un copac crescut
în mijlocul mării
își cântă singurătatea
lacrimile-i nu pot fi
separate de valuri
căci nu se pot distinge
de acestea
ramurile i se unduiesc
după mișcarea valurilor
ca și
gutui aromate stau așezate
cu grijă pe raft în cămară
semn că toamnă e afară.
plouă,plouă mereu
o pasăre rătăcită-n văzduh
bate din aripi într-un cânt mut.
roi de albine
eu te strig
tu nu raspunzi
eu te chem,
dar tu nu vii,
te visez.
dar tu nu stii,
eu astept.
Tu nu mai vii
eu te caut,
esti ratacit
pe drumul vieii
undeva ti-ai pierdut
eu te strig
nu
Mi-e dor de câmpul deschis,
cu flori de maci și fân cosit,
de arșița soarelui de vară,
de holdele de grâu,
a căror bogație vara te-nconjoară,
mi-e dor de satul meu natal
de locul dulce al