M-am pregătit douăzeci de ani
să intru în mediocritate.
Crezi că sunt pregătit?
Unii ar spune că-i păcat,
dar e ok, eu mi-am dorit-o.
Să pot avea o viață simplă,
să pot fi sincer fericit...
Să
Dacă aș fi așteptat în stație pentru ultimul metrou spre inima, mintea sau sufletul tău
Indiferent de cum vrei tu să-i spui
Uite că l-am prins
Și ce dacă acum îmi doresc să nu fi urcat
De ce mâine,
De ce seara?
De ce niciun cuvânt spus?
La o tainică poveste,
Un așa sumbru apus.
Ei, prietene, ia spune,
Nu ai vrea ca să mai stau?
La atâtea sticle goale
Un ultim pahar să
E frumoasă ca un gând pe care nu l-ai avut.
E frumoasă ca vântul, e frumoasă și-atât.
Te așteaptă s-o asculți ca pe un cântec mut,
ca pe un cuvânt nerostit de aceleași buze demult.
Ea este tot
Ce-nceput încurajator.
Poate că vreau să mor de dor.
Poate că vreau să mi fie frig,
să fiu mereu rătăcitor.
Poate că vreau să fiu uitat,
din atâtea memorii șters.
Un pumn de nisip vreau să fiu,
de
Sunt recunoscător că pot să iert,
E așa ușor.
Cu o inimă care nu e a mea,
E a ta... sau a lor.
Pot să îi iert cu ea pe toți
Și-apoi să mor.
Îngân ploaia, închid ochii,
Râd, tresar,
Ca un ecou.
Tu,
Ai fost născută să porți acest nume,
Atât de întreg
Că nu-l pot spune.
M-abțin cu greu
Să nu mă-arunc în ale mării spume,
Doar ca să înțeleg
De ce împart cu tine o lume.
Viața din
Stea a ferestrei din noapte,
astăzi iarăși te privesc,
cât emoția parșivă iar încerc să-mi potolesc;
Căci de ani de zile-coace
încă nu am cunoscut
o rază ce să se-aprindă
când lipsită s-ar fi
Nu ești o stea, nu,
sau, mă rog, ești...
dar astea-s cu totul
alte povești.
Te-ai născut dintr-o stea,
cică,
la fel și eu;
deci noi am fost
și-om fi
mereu.
Și-aș vrea să te mai văd
pe
Născut din gânduri
ce noaptea nu te lasă
și botezat în răsărituri
surprinse, goale în baie:
Un fior.
Îl poți spune unei strune,
cum poți muia pensula în el.
Tu, îl trasezi pe piele, sau...
Așezi pe
Ești liber!
Poți alege oricare dintre cele douăzeci și șapte de arome de înghețată
sau ce muzică să asculți, atât timp cât le convine lor.
Ce vremuri bune să fii liber,
să gândești ce vor ei, să
Ca molia la becul cald
Privesc în ochii tăi ce tac.
Tac și eu...
Aștept să prind din zbor
O veste, un vers, un suspin.
Împleticind un zambet fad,
Ars de soarele mărunt,
Privesc la ochii tăi ce
Ce rost are să înțelegi când nu e nimic de înțeles?
Cât de trist e să nu simți că ceilalți te simt.
Cum te ucide să spui că nu mai e nimic de spus...
Cine să-ți spună?
Fulgii cad, vulturul trece
dintr-o parte spre a cui.
Ce din trecere măsoară
de la pisc spre cer ce nu-i.
Și, privindu-i, se întreabă:
Lume,
Nu ai vrea să mă pătrunzi?
Neștiind pe nimeni însă;
Numai
Vino și-mi pierde timpul
Din nou și din nou,
Căci cunosc multe prea bine
Acest veșnic tablou.
Acest gând ce mă știe,
Deși n-am cunoscut
Nici eterna pustie,
Nici trecutul sărut.
Acest gând
Un cântec mort cu note vii,
cu versuri scurte și ritm beat,
precum un tren întârziat.
Mă recunoști? Te-am încurcat...
Când cuvinte nu or mai fi,
mâncate de o gură mută,
tu să mă ierți c-am să
Tu stai sclifosită, ca râmă-n cârlig.
Pe stradă doar vântul îmi ține de frig.
În ochi să-ți fiu zbor și-n păr anotimp,
Pe stradă doar vântul nu spune nimic.
Nu spune nimic, doar tace
Urma să te cunosc, frumoasă moarte.
Amar de dor, un simplu muritor.
Când râsetele se vor stinge-n șoapte,
iar mâine n-o să fie următor.
Lună la care urlu, disperare;
Străzi lăsate arse de
Așa începe totul pe această lume:
Un dans cu întunericul învolburat
în care însuși visul s-a scăldat
Din care ai ieșit spre a primi un nume.
Dar încă nu exiști. N-ai să exiști pentru un timp, s-a
Ce-ți pasă ție de sunt sau de am fost?
Pentru tine-i totuna, n-are rost.
Ce contează dacă-s mare sau port,
Pentru tine tot sunt mort...
Să mă cauți departe-n cer și vânt,
Să mă cauți și-aproape,
Cauți nopți, ba numeri zile,
Să câștigi n-ai sorți, copile!
Căci pe unde ai călcat
Tot amar ai semănat
Și pe unde ai căzut
Doar buruieni au crescut.
Totuși, nu rămâi pierdut,
Ca-ntre străini un
Este exact ca începutul unui cântec:
stii toate notele si versurile
Doar le-ai mai cântat de atâtea ori
Începi să ciupești corzile ușor și
aștepți momentul să scoți prima vorbă
Vorbă care iese cel
Încă te simt, acolo sus,
De când departe ai pătruns.
Nu ai intrat, ca orice om,
pe o ușă neagră de mahon,
Ai intrat printr-un cerc de foc
Să-ți ocupi cuvenitul loc.
Cum te-am simțit, încă te
