Poezie

Reîntoarcere

2 min lectură·17 aprilie 2023

Mediu

Așa începe totul pe această lume:

Un dans cu întunericul învolburat

în care însuși visul s-a scăldat

Din care ai ieșit spre a primi un nume.

Dar încă nu exiști. N-ai să exiști pentru un timp, s-a spus. Dar tu nu timpul ești,

ci fiecare apus

Și fiecare rând, din fiecare carte

Un joc și o tristețe, timpul ți le-mparte

Iar tu le ții în mână, uitate, sau ascunse

Căci, o, din tot copacul,

vezi numai niște frunze.

Vezi cucii care zbor, vezi în plonjeu comete

Rădăcinile dor, dar trunchiurile-s zvelte

Ții cerul tot pe umeri și stelele în os

Nimeni nu poate a-ți apleca aripele în jos

Nici om, nici zeitate. Se pare că nici timpul

dar între ochi și pană, tot se va face schimbul

Când frunze-ncep să cadă

și stele să se stingă

Un șarpe îți va spune, cu otravita limbă,

că zeii se răzbună, iar lumea se răscoală

Că iarna e aproape, poți uita de vară

Si penele-ți căzute te cheamă lângă ele

Trunchiul cel noduros se-apropie de piele

Ai vrea acum să strigi, dar glasul ți se pierde,

Tot ce ți-a rămas viu e numai ochiul verde.

Un nume ai ajuns, ca un ecou

Ce zeii și eroii îi îngână

În vremuri te-adâncesti, iar, și din nou

Înaintând sfios spre-a somnului fântână.

00689

Crețu Dan Andrei. “Reîntoarcere .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cretu-dan-andrei/poezie/14169669/reintoarcere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.