Cândva, și noi ne vom fi dus,
După o vreme-n care am fost
Mai mult, ori mai puțin, cu rost
Sau chiar deloc; după noroc.
Trei degete, din loc în loc...
Cel mai albastru cer,
Cu tine l-am văzut,
Cu mâna întinsă, te caut ca un orb:
Hai, plouă peste mine.
Aerul din pahar eu tot am să îl sorb,
iar tu să îmi fii pâine.
Cu ochii strânşi eu urlu, ca un mut.
Te caut, zi de mâine.
Va veni și
Ce-ți pasă ție de sunt sau de am fost?
Pentru tine-i totuna, n-are rost.
Ce contează dacă-s mare sau port,
Pentru tine tot sunt mort...
Să mă cauți departe-n cer și vânt,
Să mă cauți și-aproape,
Vreau din tine să inspir
mai mult decât un singur fum.
Cuvintele aștept să mi se facă scrum...
În gânduri, singur, stau
închis ca-ntru-un cavou;
Încerc să găsesc același vechi,
în altceva, din
Născută din incestul amurgului cu marea;
Ai vrut să-mi spinteci tâmpla
cu zâmbetu-ți de coasă.
În ale mele coaste ai vrea să îți faci casă,
Oricât ai încerca, ceva tot nu te lasă.
Nimic nu se mai
Îmi e frig.
Mi-e frig fără pielea ta,
care, din ce în ce,
pare că vrea
să plece de pe tine;
Să îmi îmbrace inima.
M-am trezit din vis.
Caut un ochi,
un paradis.
În mine azi cerul s-a
Cauți nopți, ba numeri zile,
Să câștigi n-ai sorți, copile!
Căci pe unde ai călcat
Tot amar ai semănat
Și pe unde ai căzut
Doar buruieni au crescut.
Totuși, nu rămâi pierdut,
Ca-ntre străini un
Când frunze-ncep să cadă și stele să se stingă,
Un șarpe îți va spune, cu otrăvită limbă,
Că zeii se răzbună, iar lumea se răscoală.
Că iarna e aproape, poți uita de vară.
Penele-ți căzute te
Urma să te cunosc, frumoasă moarte.
Amar de dor, un simplu muritor.
Când râsetele se vor stinge-n șoapte,
iar mâine n-o să fie următor.
Lună la care urlu, disperare;
Străzi lăsate arse de
Ce rost are să înțelegi când nu e nimic de înțeles?
Cât de trist e să nu simți că ceilalți te simt.
Cum te ucide să spui că nu mai e nimic de spus...
Cine să-ți spună?
Vino și-mi pierde timpul
Din nou și din nou,
Căci cunosc multe prea bine
Acest veșnic tablou.
Acest gând ce mă știe,
Deși n-am cunoscut
Nici eterna pustie,
Nici trecutul sărut.
Acest gând
Un cântec mort cu note vii,
cu versuri scurte și ritm beat,
precum un tren întârziat.
Mă recunoști? Te-am încurcat...
Când cuvinte nu or mai fi,
mâncate de o gură mută,
tu să mă ierți c-am să
Spune-mi,
ce te face demn de problemele tale?
Că le poți spune altuia
și le rezolvă ca pe ale sale?
Sau poate că intri-n hibernare...
Nici soarele nu mai răsare
că n-ai tu tupeu să pui
Fiecare dintre noi
se crede cel mai cel;
că ești tu, Dumnezeu și un cer.
Ce să mai ceri?
Până-ntr-o bună zi,
când te vei trezi la metrou;
O să scuturi din umeri,
însă se va-ntâmpla din
Stea a ferestrei din noapte,
astăzi iarăși te privesc,
cât emoția parșivă iar încerc să-mi potolesc;
Căci de ani de zile-coace
încă nu am cunoscut
o rază ce să se-aprindă
când lipsită s-ar fi
Ce-ar fi dacă stelele nu s-ar naște
sau dacă ar refuza să moară?
N-ar mai exista oare inimi frânte
sau vise împlinite?
Ce-ar fi ca tot universul sa fie
numai heliu și hidrogen
sau să nu fie nori de
Fulgii cad, vulturul trece
dintr-o parte spre a cui.
Ce din trecere măsoară
de la pisc spre cer ce nu-i.
Și, privindu-i, se întreabă:
Lume,
Nu ai vrea să mă pătrunzi?
Neștiind pe nimeni însă;
Numai
Ce-nceput încurajator.
Poate că vreau să mor de dor.
Poate că vreau să mi fie frig,
să fiu mereu rătăcitor.
Poate că vreau să fiu uitat,
din atâtea memorii șters.
Un pumn de nisip vreau să fiu,
de
Ești liber!
Poți alege oricare dintre cele douăzeci și șapte de arome de înghețată
sau ce muzică să asculți, atât timp cât le convine lor.
Ce vremuri bune să fii liber,
să gândești ce vor ei, să
Bună seara.
Am mâinile pline de tăieturi și vaga impresie
că nu te-ar interesa.
Ploaia cade,
paharele cad,
ploaia rămâne jos, paharele
se ridică.
M-am ridicat parcă înainte încă de a mă culca
și m-am
Născut din gânduri
ce noaptea nu te lasă
și botezat în răsărituri
surprinse, goale în baie:
Un fior.
Îl poți spune unei strune,
cum poți muia pensula în el.
Tu, îl trasezi pe piele, sau...
Așezi pe
De ce mâine,
De ce seara?
De ce niciun cuvânt spus?
La o tainică poveste,
Un așa sumbru apus.
Ei, prietene, ia spune,
Nu ai vrea ca să mai stau?
La atâtea sticle goale
Un ultim pahar să
