În templul rechinilor se intră tiptil,
cu mâinile ude și părul vâlvoi -
ei vin, curioși, să întrebe de noi
unduind încăperea, subtil ...
coralii doar tac, străini stingheriți
scăldând în
Găsisem pomul vietii și mâncam o rădăcină pe zi
în autobuz, o bătrână spunea:
\"-sunt aproape moartă, nu vezi?\"
eu conștientizam frica de a nu te mai avea
cateva sute de ani, doar pentru
1. Mersul
Aerul îl ardea. Respirația deveni sacadată, hainele neîncăpătoare. Iureșul sângelui clocotea în venele trase în afara pielii clătinand ultima rezistență a cetății cu creneluri, până
Când în coșul de nuiele capul a căzut stingher,
când durerea e prea mare și strigată-i către cer,
te-aș ruga, mărit Zamolxe, să-ți intorci din nou privirea
ca poporul nostru dacic să-și găsească
Și când bătrânul scutură arcușul
În lacrimi pleacă norii peste toate
Fierbând lungimi de sunet înnodate,
Spre soare, să-mi găsesc suișul…
În colt de mahala sub un balcon,
Cerând doar
Cândva stăteam în carcasă,
suspendat la-nălțime de masă
si adunam oxigen salubru
furtuni adunam, lugubru,
dar vântul plecase spre noapte
fugind de blocurile coapte;
deschide, mama,
Sălbatică și rumenă parada
de simțuri ce imbătrânesc în așteptare
privind culorile apetisante din salata
servită cu atâta detașare.
Cartofii rumeniți , mirosul de ulei
mă fac sa plescăi limba
-Nnu mai fac!!Nu mai da, promit să nu mai faaaac!
-Să te creadă mă-ta! Furi mâncarea, huh? Curvă ca mă-ta aia de te-a lăsat a nimănui! Să te creadă mă-ta, auzi? Na de-aici!
Stropii cădeau pe
Stau pene de lună în geamuri crăpate
și picură susul în pat sifonat
și până si visele-au plecat înghetate
sătule s-astepte un alt somn creponat.
Și-a construit uneori înspre lume o punte
din
alerg într-o noapte adâncă de toamnă,
mi-e frică și tremur și fug ne-ncetat.
te caut în beznă iar frigul mă arde
și visele mele se afundă-n păcat...
alerg... mă opresc și ascult... numai
Partea 1- Rostuiri
substantiv : masca;
verb : a (ritmic)...
adjective : n-are !
Noptiera rămânea sprijin serilor în care singurătatea îl îmboldea să mai arunce o privire fugară, fără conținut,
De ar zbura toți fluturii, s-ar zgudui pământul
și orice negreseală s-ar inrosi, uitată,
ieșind prin coasta vieții s-ar aera adjunctul
din ochiul care tace, din partea achitată.
Tăceri
E timpul zălog pentru forța ce-apare?
E spațiul nerod să nu știe ce vine?
Tendințele firii împresoară în zare
ciorchini singuratici, a florii trăire.
Dorințe deșarte, figuri tălmăcite
sunt