Texte în proză

1. Mersul Aerul îl ardea. Respirația deveni sacadată, hainele neîncăpătoare. Iureșul sângelui clocotea în venele trase în afara pielii clătinand ultima rezistență a cetății cu creneluri, până

-Nnu mai fac!!Nu mai da, promit să nu mai faaaac! -Să te creadă mă-ta! Furi mâncarea, huh? Curvă ca mă-ta aia de te-a lăsat a nimănui! Să te creadă mă-ta, auzi? Na de-aici! Stropii cădeau pe

alerg într-o noapte adâncă de toamnă, mi-e frică și tremur și fug ne-ncetat. te caut în beznă iar frigul mă arde și visele mele se afundă-n păcat... alerg... mă opresc și ascult... numai

Partea 1- Rostuiri substantiv : masca; verb : a (ritmic)... adjective : n-are ! Noptiera rămânea sprijin serilor în care singurătatea îl îmboldea să mai arunce o privire fugară, fără conținut,