Poezii

În templul rechinilor se intră tiptil, cu mâinile ude și părul vâlvoi - ei vin, curioși, să întrebe de noi unduind încăperea, subtil ... coralii doar tac, străini stingheriți scăldând în

Găsisem pomul vietii și mâncam o rădăcină pe zi în autobuz, o bătrână spunea: \"-sunt aproape moartă, nu vezi?\" eu conștientizam frica de a nu te mai avea cateva sute de ani, doar pentru

Când în coșul de nuiele capul a căzut stingher, când durerea e prea mare și strigată-i către cer, te-aș ruga, mărit Zamolxe, să-ți intorci din nou privirea ca poporul nostru dacic să-și găsească

Și când bătrânul scutură arcușul În lacrimi pleacă norii peste toate Fierbând lungimi de sunet înnodate, Spre soare, să-mi găsesc suișul… În colt de mahala sub un balcon, Cerând doar

Cândva stăteam în carcasă, suspendat la-nălțime de masă si adunam oxigen salubru furtuni adunam, lugubru, dar vântul plecase spre noapte fugind de blocurile coapte; deschide, mama,

Sălbatică și rumenă parada de simțuri ce imbătrânesc în așteptare privind culorile apetisante din salata servită cu atâta detașare. Cartofii rumeniți , mirosul de ulei mă fac sa plescăi limba

Stau pene de lună în geamuri crăpate și picură susul în pat sifonat și până si visele-au plecat înghetate sătule s-astepte un alt somn creponat. Și-a construit uneori înspre lume o punte din

De ar zbura toți fluturii, s-ar zgudui pământul și orice negreseală s-ar inrosi, uitată, ieșind prin coasta vieții s-ar aera adjunctul din ochiul care tace, din partea achitată. Tăceri

E timpul zălog pentru forța ce-apare? E spațiul nerod să nu știe ce vine? Tendințele firii împresoară în zare ciorchini singuratici, a florii trăire. Dorințe deșarte, figuri tălmăcite sunt