Poezie
Memorii
1 min lectură·
Mediu
Am distilat nedrept privirea în sticlele opace
Scurmând apoi prin aburi cu lame de stilet
Ca să găsesc simbolul ce lumea o desface
Orb, suprimând fantome născute din regret
Am descompus, prin ere, simțirea ce-a rămas
Din zori primordiali, ca veșnic să se-nfunde
Prin vinele acelora care precum Atlas
Pe umeri poartă cerul cu-a lui eterne unde
În palmă,pulsatilă, strâng Inima-mi-Comoară
Aș transforma-o-n aur de-aș fi vreun alchimist
Sau cântul de l-aș ști mi-aș face o vioară...
Dar nu mai știu nimic și sunt atât de trist!
Blasfemic sună vorba pe buzele-mi uscate
Cer îndurare lumii c-o schimb pentru un gând
C-ades purtat prin nori pe aripi irizate
Uitat-am să pășesc ca orice om de rând...
002.102
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- coZma
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
coZma. “Memorii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cozma/poezie/238941/memoriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.