Poezie
Amurgul oglinzii
1 min lectură·
Mediu
Spre sferele apusului oglinda mea pătrată
Aș sparge-o lunecând în cioburile ei...
Sunt rană sângerândă a nopții ce, sfărmată,
Își descompune-obscurul în pre-eterne chei
Nedrepte-n despuiere, petalele de soare
Din cerul chtonian în mine se răsfrâng
Surpând ochiul ce-adună reflexii trecătoare
Și somnul ce desface alterități ce plâng
Și șoapta negrăită a celor ce visează
Pe drumul inversat unde-și devoră zborul
Se mai aude-n Spațiul Trezirii ce-și creează
Din razele necoapte, letargic, Ziditorul
Să lapidez aș vrea vibrările ternare
A râsului ce curmă tăcerea din pustie...
Scurmând printre cucuta crescută pe altare
Oglinda spartă-n cioburi îmi este temelie
002.132
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- coZma
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
coZma. “Amurgul oglinzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cozma/poezie/246546/amurgul-oglinziiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.