Poezie

Urare

1 min lectură·29 ianuarie 2007

Mediu

Poetului modern eu îi doresc ca zarea

Să se comprime într-un punct infim

Și astfel, pixel cu pixel, să se transforme

În literă pierdută în versul lui cel prim

Îi mai doresc ca timpul să-i împletească pat

Pe care să își culce la vreme de repaos

Gândirile-i trudite și spiritu-i inform

Sub pururi efemerul și radiantul Haos

Să aibă-n a sa mână nu pix și nici creion

Ci poate-o pușcă mare sau poate un cuțit

Ca astfel să vâneze în nopțile cu lună

O stea sau un fior sau vântul rătăcit

Pe fruntea sa cea lată nu lauri el să poarte

Ci veștedă coroană de trandafiri cu spini

Și sângele hrănindu-i să nască-n a sa tâmplă

Iubirea, frumusețea, durerea și ura în ciorchini

Și-n piept, să aibă dânsul, o inimă ciudată

O inimă ca Phoenix din antica poveste

Care în flăcări arde o dată și-nc-o dată

Ca să se-nalțe mândră, din scrumuri, peste creste

002.241

coZma. “Urare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cozma/poezie/228303/urare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.