Poezie
Elegia alienatului
1 min lectură·
Mediu
Captiv sub două nuanțe-a aceleiași culori
Ascult cum curge toamna pe tâmpla adormită
A unei clipe strânse-n amprenta definită
De-amurgul unui vis visat de două ori...
Doar vântul se mai luptă cu necuprinse mori....
Poetul își sculptează din prăbusire cerul
Și își înoadă lumea la ochii lui de foc
Tăcerea ancestrală în el caută-un loc
Să curme cu un geamăt, prin naștere, eterul
Gestanta Galateea-și admite adulterul...
Îngerii, arși, se zbat tăcuți în rotisor
Cât din arginții reci ne facem furculițe
Soarta se spânzură în propriile ițe
Spre inimile noastre nu este ascensor...
Actorul nu-i decât un alt fel de decor...
Liber sub două umbre-a aceluiași nimic
Din haosul cel viu îmi fur propria moarte
Ca clipa adormită în somnul ei să poarte
Un tic și-un tac, un tac și-un tic...
De tot ce-am zis vreodată, mă dezic!
și zic și tac, și tac și tic....
002.064
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- coZma
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
coZma. “Elegia alienatului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cozma/poezie/1749825/elegia-alienatuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.