Poezie
Refuz
1 min lectură·
Mediu
Curtat de nebunie mă limpezesc în ape
Ce tulburi se desfac din visurile șchioape
Din lutu-mi smulg fantasme - căni ciobite
În care vărs o mare de gânduri sfoiegite
Tempeste psihotrope cuvintele-mi ascund
Când Ochiul Nefăcut în inimă-l afund
Lumina adumbrită în mine-ascunde chei
Născute-n chip sublim în orbii Oameni-Zei
O ultimă uitare pe pieptul meu se stinge
Tăcerea cea sărată nu poate-a mă atinge
Și de-aș aluneca, lipsit de cer, spre Gol
Deasupra, peste Timp, aș ști cum să mă scol
Nu vreau să am stăpân, nu caut să domnesc
Nu mă legați în fiare, nu știu să ruginesc
Întregul univers m-apasă ca o cușcă
Și nemurirea trece precum un glonț de pușcă
Să piară lumea voastră ca ceața din bunget!
Nu vreau să-mi cer iertare, nu am ce să regret.
Eu mă creez pe mine, eu singur mă desfac
Eu sunt și briciul și sfoară și-s și ac
002010
0