Poezie
Algoritm
1 min lectură·
Mediu
Tot mai ploua cu oxigen peste orașul gri
Și pietrele scrâșneau sub ape argintate
Luminile de-oțel, sticlind, păreau a fi
Astre ce-și despletesc raze mecanizate
Și pasul mi-l împing pe calea de granit
Ce greu mi-atârnă azi uraniul în picioare!
Întunecat cum sunt de nori de andezit
Sintetizez în ochi transgresii trecătoare
O pasăre-și îndoaie aripile-i de fier
Și cerul își înnoadă cristalele-i fluide
Sub vântul ce-și destramă elicele eu sper
Să mă desfac din jugul reflexiilor vide...
002116
0