Poezie
de sărbători
1 min lectură·
Mediu
Femeile se trezesc cu noaptea-n cap și pleacă
să își tămîieze morții. Nimic nou sub soare -
calea spre cimitir e aceeași,
ea trece prin sufletul omului ca o gheară
de animal tînăr, neînvățat să se joace cu prada.
În lipsa femeilor, morții se întorc acasă,
își sărută, în somn, copiii. Le pun cîte
un măr ori o gutuie în fereastră. Se închină
la icoana din firidă și se întorc în lumea lor.
La înapoiere, femeile zăresc de departe
o luminiță în geam. Aleargă înnebunite.
Se tem să nu se fi trezit copiii și
să fi dat foc casei. Doamne, apără și păzește!
Își fac o cruce netedă și mare
cît răspîntia de drumuri. Odată ajunse acasă
se liniștesc. Își găsesc copiii cuminți
mîncînd fie un măr, fie o gutuie.
Sărmanele femei! N-or să știe niciodată
că au tămîiat și au plîns niște morminte goale…
011.751
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “de sărbători.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/240511/de-sarbatoriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TBTBTudor Ioan Bogdan✓ Ghiara animalului tânăr neînvățat să se joace cu prada o găsesc ca fiind o prea mare concesie făcută spectacularului de care suferim și în poezie. Altfel rânduri frumoase, bune și poate chiar adevărate.
0