Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

invocație

1 min lectură·
Mediu
Eu știu că undeva, în larg,
o corabie e sortită să se scufunde.
Nu știu dacă marinarii de pe ea mai trăiesc
dar mă rog pentru sufletele lor
și pentru ale acelora care-i așteaptă
pe țărm.
Eu știu că undeva, pe o insulă,
- poate la capătul lumii -
un om dă foc unei biserici.
Nu înțeleg de ce
însă mă rog pentru sufletul lui
și pentru ale celor care ard de vii
înăuntru.
Deodată simt că mă aflu
pe fundul tuturor mărilor,
în scrumul tuturor bisericilor.
Roagă-te, Doamne, pentru sufletul meu
și pentru ale acelora care mă iubesc
ori nu.
013
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
101
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “invocație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/235438/invocatie

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@albert-catanusAC
textele cu viziuni, și deja-vu-uri. deci viziunile tale și mai ales, finalul, gen \"Cred Doamne, ajută necredinței mele!\", mă fac să cred că ești un poet \"vizionar\".
în rest, numai bine.
0