Poezie
invocație
1 min lectură·
Mediu
Eu știu că undeva, în larg,
o corabie e sortită să se scufunde.
Nu știu dacă marinarii de pe ea mai trăiesc
dar mă rog pentru sufletele lor
și pentru ale acelora care-i așteaptă
pe țărm.
Eu știu că undeva, pe o insulă,
- poate la capătul lumii -
un om dă foc unei biserici.
Nu înțeleg de ce
însă mă rog pentru sufletul lui
și pentru ale celor care ard de vii
înăuntru.
Deodată simt că mă aflu
pe fundul tuturor mărilor,
în scrumul tuturor bisericilor.
Roagă-te, Doamne, pentru sufletul meu
și pentru ale acelora care mă iubesc
ori nu.
012.967
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “invocație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/235438/invocatieComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
în rest, numai bine.