Poezie
dîre pe cer
1 min lectură·
Mediu
O lună mare, aspră la pipăit, stă să cadă
în golul înserării ca în apa primordială,
ne zbatem desprinși de noi înșine
Doamne, ține sufletele noastre aproape
ca sîmburii în nucă.
E liniște. O liniște mai primejdioasă decît omul.
Întunericul are transparența unei aripi străine
sub care nu ne putem ascunde. Rămînem
suspendați, neutri ca vîslele unei bărci
plutitoare spre nicăieri…
012.672
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 61
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “dîre pe cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/235432/dire-pe-cerComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"ne zbatem desprinși de noi înșine\"
urmată de o încercare de recuperare prin invocație
\"Doamne, ține sufletele noastre aproape
ca sîmburii în nucă.\"
zeul nu răspunde
\"E liniște. O liniște mai primejdioasă decît omul.
Întunericul are transparența unei aripi străine
sub care nu ne putem ascunde.\"
miracolul nu se petrece
\"Rămînem
suspendați, neutri ca vîslele unei bărci
plutitoare spre nicăieri…\"
ai surprins bine starea.
Adela