Poezie
elegie tîrzie
1 min lectură·
Mediu
Sufletul plînge
frumusețea și zădărnicia clipelor pierdute
- turma pe care nu o vei regăsi nicăieri -
Nu ești bun de păstor, se vede.
Treci înainte și înapoi apa morții,
nu întîlnești în cale decît pe cei
ce se agață, cu voluptate, de golul timpului.
Nu acesta e sensul, îți strigă un glas.
Dintr-odată vezi totul limpede.
Te întorci acolo unde
găsești ascunsă între frunze și rugi,
păzită de soare, ca o mură coaptă - casa copilăriei.
Îți era dor, nu?
Aici toate-s la locul lor,
aceleași mișcări în cer și pe fundul mării,
semn că timpul e darnic
cu cei ce știu să aștepte...
012.221
0
MP