Poezie
elegie tîrzie
1 min lectură·
Mediu
Sufletul plînge
frumusețea și zădărnicia clipelor pierdute
- turma pe care nu o vei regăsi nicăieri -
Nu ești bun de păstor, se vede.
Treci înainte și înapoi apa morții,
nu întîlnești în cale decît pe cei
ce se agață, cu voluptate, de golul timpului.
Nu acesta e sensul, îți strigă un glas.
Dintr-odată vezi totul limpede.
Te întorci acolo unde
găsești ascunsă între frunze și rugi,
păzită de soare, ca o mură coaptă - casa copilăriei.
Îți era dor, nu?
Aici toate-s la locul lor,
aceleași mișcări în cer și pe fundul mării,
semn că timpul e darnic
cu cei ce știu să aștepte...
012.232
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “elegie tîrzie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/231179/elegie-tirzieComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPMPMaria Prochipiuc✓ Încerc să-i dau sens de elegie așa cum titlul definește acest poem, e cuprins de melancolie, dar o melancolică nu tristă, finalul are un fel de speranță, dar ce e foarte important e că, este un poem cu adevărat. E o poezie plină de sensuri, schimbă mereu tonul de la vers la vers. Vocea interioară poate fi auzită, mai ales in versul: Îți era dor, nu? E și un fel de invitație în a pătrunde dincolo de cuvinte
0