nunta

1 min lectură·9 ianuarie 2007

Mediu

Atîrn de o creangă.

Dacă mă iubești

vei aștepta să cad -

fruct putred în albul

rochiei tale de mireasă.

Masa e întinsă.

Lăutarii ciupesc, pe furiș,

rămășițele unei viori.

Cuțitul sclipește

în mîna celuilalt.

Mama îmi spală

cămașa de mire

și plînge.

Nuntașii

se îmbată, se trezesc,

se îmbată și iar se trezesc.

Pînă la urmă

capătă rigiditatea pieselor

de pe tabla de șah.

O remiză înșelătoare

cu mine însumi

e moartea.

012.444

Costel Stancu. “nunta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/224502/nunta

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IM ioana matei✓9 ian. 2007

oferi trandafirul acela? Sa-ti fie bine, nuntasule! Acolo, la tine, departe, intr-un vis imposibil, neputincios si trist.
Eu sunt Ioana Matei!