Poezie
lumina
1 min lectură·
Mediu
Singur cu tine, Doamne…
Vocala morții sună a gol.
Sunt copacul care-și adună
crengile din foc
să-și facă din ele o cruce.
Într-o dimineață
mi-am visat sufletul
la capătul celor patruzeci de zile
și-am început să scriu,
să tot scriu ca un scivnic
a cărui lumînare s-a terminat demult
dar el nu se oprește, nu se oprește
căci vede la flacăra dinăluntru-i.
011.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 62
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “lumina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/224486/luminaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
o metafora deosebita... vocala mortii, golita de sunet, de muzicalitate... care e vocala mortii?
Sunt copacul care-și adună
crengile din foc
să-și facă din ele o cruce.
da...versurile au forta de sugestie...
undeva, in loc de scivnic cred ca merge schivnic