Poezie
numai una...
1 min lectură·
Mediu
să vină încet, să se strecoare în sufletul meu
neauzită de nimeni, ca o melodie
sub capacul ceasului de buzunar, spuneam și
fericit am deschis fereastra.
Nicăieri atîta liniște. O liniște
de teatru antic, o liniște pe care
pînă și tăcerea peștilor ar fi tulburat-o.
Era vis ori realitate? nu știam
mă simțeam doar nefiresc de ușor,
golul din mine echilibra o
balanță în cer. Abia atunci am devenit întreg:
deasupra mea zbura un stol de păsări
și numai una dădea din aripi
pentru toate.
034.143
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “numai una....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/206453/numai-unaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ce sa spun? in general, urmaresc ce publici, iar in aceasta poezie m-a fascinat comparatia din prima strofa si m-a impresionat mult finalul; am sincronizat cu starea “eroului liric” (sa-i zicem astfel) si...m-am intrebat: \"Era vis ori realitate?\" si, nu am mai asteptat raspunsul de niciunde, pentru ca, si eu, \"mă simțeam doar nefiresc de ușo(a)r(a)\".
da, \"nefiresc de usoara\"...