Poezie
atît
1 min lectură·
Mediu
se mișcă pe ușă punctul mare și alb de var
ce pierzi cînd te naști?
poate ultimul vis de nenăscut
căruia îi sare muzica din urechi
o scară coboară peste pat
între treptele ei se deschid ferestre,
prin toate deodată scoți capul și strigi:
- libertatea e o ureche smulsă celuilalt
ești singur și speriat. sufletul tău
se maimuțărește lipit de geam.
(aplauze). și
se aud cum plescăie pe apă
picioarele de lebădă ale morții.
atît.
012.782
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “atît.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/195036/atitComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MSMSMadalina STATE✓picioarele de lebada ale mortii concluzioneaza ; apa face unde concentrice acolo ;precizia unei libertati smulse celuilalt te obliga macar la o gura cu care sa strigi despre libertate;pateticul inofensiv al imaginii coplesete totusi
0