Poezie
ploaia
1 min lectură·
Mediu
Privește,
norii aleargă în jurul soarelui și a lunii
ziua noaptea
iau forme ispititoare
de bărbat și femeie,
se ating, sună ușor
asemeni cristalurilor scumpe.
Eu – tu și iubirea noastră
risipită ca sarea…
Durerea – rădăcină de nuc bătrîn
deasupra căreia norii se rup
și începe ploaia. Viața mea
se apleacă la pămînt
ca un fir de iarbă
pe care s-a suit un gîndac uriaș
să vadă curcubeul
mai aproape tot mai aproape
022.813
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/189942/ploaiaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTCTCamelia Tripon✓și iubire, ploaia aduce legămnt de viață și iubire, de gingășie și speranță prin firul ierbii îndoit de gândăcel, noblețea procesului de realizare a sinelui, prin durerea din rădăcina de nuc(furnir nobil și figurativ), dar și simbolul arborelui vieții și cunoașterii, toate se împletesc armonios cu sentimentul de iubire pur și sincer ca un cristal...mi-a plăcut
0
VBEu – tu și iubirea noastră
risipită ca sarea…
mai de aproape...!
efect, îmi aduce în minte chinul pentru statistici: câtă sare este pe pământ?!
Eh!
cu stimă și bere ceres!
VDG
risipită ca sarea…
mai de aproape...!
efect, îmi aduce în minte chinul pentru statistici: câtă sare este pe pământ?!
Eh!
cu stimă și bere ceres!
VDG
0