Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ploaia

1 min lectură·
Mediu
Privește,
norii aleargă în jurul soarelui și a lunii
ziua noaptea
iau forme ispititoare
de bărbat și femeie,
se ating, sună ușor
asemeni cristalurilor scumpe.
Eu – tu și iubirea noastră
risipită ca sarea…
Durerea – rădăcină de nuc bătrîn
deasupra căreia norii se rup
și începe ploaia. Viața mea
se apleacă la pămînt
ca un fir de iarbă
pe care s-a suit un gîndac uriaș
să vadă curcubeul
mai aproape tot mai aproape
022.800
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
74
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/189942/ploaia

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@camelia-triponCTCamelia Tripon
și iubire, ploaia aduce legămnt de viață și iubire, de gingășie și speranță prin firul ierbii îndoit de gândăcel, noblețea procesului de realizare a sinelui, prin durerea din rădăcina de nuc(furnir nobil și figurativ), dar și simbolul arborelui vieții și cunoașterii, toate se împletesc armonios cu sentimentul de iubire pur și sincer ca un cristal...mi-a plăcut
0
@valeriu-d-g-barbuVBValeriu D.G. Barbu
Eu – tu și iubirea noastră
risipită ca sarea…

mai de aproape...!
efect, îmi aduce în minte chinul pentru statistici: câtă sare este pe pământ?!
Eh!
cu stimă și bere ceres!
VDG
0