dans

1 min lectură·24 iunie 2006

Mediu

dansezi

jumătate în lumină jumătate în întuneric

doar din cînd în cînd te rotești să ți se vadă

celălalt braț de care ai agățat un cîntar

pe cîntar o pasăre și în ghearele ei un bănuț

de aur care nu cade niciodată. și nici

nu ști că ne vom atinge că la sfîrșitul dansului

vei avea altă înfățișare, necunoscută mie

în timp ce te privești în oglindă cu acea

cochetărie ieftină dinaintea morții

pasărea se întinde și îți apucă în cioc

imaginea, o trage după ea pînă în locul unde

mari spații se deschid lăsînd să se vadă crucea

- tîrziu fiecare se întoarce la sine însuși cîntînd.

012.300

Costel Stancu. “dans.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/189941/dans

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

vieții și morții în care spiritul, Ba, în chip de pasăre, devine simbolul înălțării spirituale prin iubire, bagheta de aur...