Despre autor
CSCostel Stancu
@costel-stancu
0 urmăritori
Născut la 02.05.1970, Vînju-Mare, județul Mehedinți.
Locuiește în Reșița, județul Caraș-Severin.
A publicat volumele de poezie:
- Terapia căderii în gol, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
- Dominic sau despre imitația umbrei, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
- Măștile solitudinii, Editura Marineasa, Timișoara, 1997.
- Golurile din pîine, Editura Marineasa, Timișoara, 1998.
- Fluturele cu o singură aripă, Editura Timpul, Reșița, 2000.
- Arta imaginației, antologie, Editura Vinea, București, 2001.
- Cîntarul de apă, Editura Marineasa, Timișoara, 2002.
- Vînătoarea promisă, Editura Marineasa, Timișoara, 2003.
- Ieșirea din peșteră, Editura Marineasa, Timișoara, 2005.
- Înghițitorul de creioane, Editura Tim, Reșița, 2009.
- Evoluți@ umană, epigrame,Editura Tim, Reșița, 2009.
În volume colective :
- Orașul cu poeți, Editura Timpul, Reșița, 1994.
- Casa faunului, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
- Antologie tabăra Oravița, Editura Mirador, Arad, 2004.
- Drumul către Piatra Scrisă, Editura Marineasa, Timișoara, 2006.
- Iz novije rumunske poezije, Editura FondEuropa, Novi Sad, 2009.
- Cînd pleca odată, la război, un om...(antologie de epigrame), Editura Măiastra, Tg. Jiu, 2010.
- Antologia de catrene și epigrame editată de site-ul agonia.ro, Editura Edo, București, 2009.
- 20 rEvoluție, Editura Brumar, Timișoara, 2010.
- Bijuterii din Piața Abundenței, Editura Brumar, Timișoara, 2011.
- Orașul cu poeți 2, Editura Tim, Reșița, 2011.
A publicat poezie în revistele literare din țară.
Membru al Cenaclului Literar Semenicul din Reșița, începînd cu 1987.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara.
Din 1993, agent de poliție la IPJ Caraș Severin, Serviciul Criminalistic.
costibulus@yahoo.com
Vezi profilul
atomosfera rarefiata de parca timpul nu trecer rar ci se opreste, imagini inedite, adica bun text.
\"oasele lungi ale ceasului incrucisate-n perete\"
\"gol pe gol se-nghite si ramine piatra\"
\"focul seamana a om cu capul taiat...\"
M-am oprit numai la aceste citeva imagini extrem de puternice, desi tot poemul respira cit se poate de natural.
Final reusit cu rima aceea care seamana cu o inchidere in pustiu.
Mi-e ciuda de un singur lucru: poate ar fi meritat un titlu. Chiar mi-a placut. Parerea mea.
Numai bine,
Emil