Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

întoarcerea

1 min lectură·
Mediu
Moartea e în om
ca mușcătura în mărul întreg,
îți spun. Tu taci. Timpul trece,
zilele devin mori ce se macină,
una pe alta, de-a lungul unei
albii seci. Iar noi, neștiutori,
împărțim trecătorilor pîini
din care ies aburi cum din mormintele
proaspăt săpate. E liniște. Aspră. Þiuitoare.
Nările ni se dilată, trăim încordați -
temnicieri ai propriei noastre absențe,
risipitori ai preaplinului.
Uitați.
Doar luna ne privește
cu resemnarea unei femei sterpe.
Să o pedepsim, să-i umplem burta cu pămînt!
îmi strigi. Eu tac. Te-am iubit pînă la însingurarea de sine a lunii!
Pînă am regăsit, înlăuntru-mi, moartea
- urmă a pasului de șarpe.
023521
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
105
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “întoarcerea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/1809339/intoarcerea

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adriana-lisandru-0026649ALAdriana Lisandru
aveam nevoie de o astfel de poezie, ca o bucata rotunda de martipan, asa ca multumesc autorului.
remarc:
\"Moartea e în om
ca mușcătura în mărul întreg\"

\"Iar noi, neștiutori,
împărțim trecătorilor pîini
din care ies aburi cum din mormintele
proaspăt săpate\"

\"Doar luna ne privește
cu resemnarea unei femei sterpe.\"
0
@costel-stancuCSCostel Stancu
mulțumesc, lisandro!
0