epigrame 40

Ca să își atingă țelul,
Și să mă facă să-l votez,
M-a cam dus cu zăhărelul
Dându-mi făină și orez.

Domnule Stancu, nu improvizez nicio replică, la epigramele dumneavoastră, pentru că... m-au lăsat fără replică, nu numai acestea, ci toate pe care le-ați postat până acum și pe care nu le-am comentat. Remarc în mod deosebit următoarele elemente:
- temele pe care le abordați sunt \"perene\", nu conjuncturale, sunt majore, nu naive;
- uzați în mod magistral de toate tehnicile de construire a poantei și evitați, cu știință și abilitate, abuzarea de modalitățile \"mai facile\" de a ajunge la poantă, cum ar fi jocurile de cuvinte;
- în epigramele dumneavoastră, acolo unde se folosește paradoxul sau opoziția între două elemente, această \"ciocnire\" nu rămâne doar la \"învelișul cuvintelor\", ci merge în profunzime, la esența faptelor;
- catrenele curg firesc, fără poticneli până la poantă, limbajul este natural, pe înțelesul tuturor și foarte rar folosiți anumite \"mici șiretlicuri\", des utilizate de alți poeți pentru reglarea ritmului, cum ar fi inversarea ordinii firești a cuvintelor în propoziție, diferite licențe poetice ș.a.
Trebuia să spun ceea ce gândesc și am amânat cam de multișor.
Cu tot respectul,

Mulțumesc pentru aprecieri, domnule Rodean. O mai scrîntesc și eu, cîteodată, la \"picioare\". Fără imperfecțiuni n-ar exista artă pe pămînt. Vezi ...femeia!

Citind opinia postată,
simt lauri împrejurul frunții,
atîtea laude deodată,
n-am mai primit din noaptea nunții!...

Apropo de ce spuneam, ultimul vers, din grabă, e prea lung. Epigrama trebuia să fie așa:


Citind opinia postată,
simt lauri împrejurul frunții,
atîtea laude deodată,
n-am adunat din noaptea nunții!...

NU?


Cu respect