sonetul imposibilei opriri

Salutara disponibilitatea manifestata in varii forme de exprimare a poeziei, inclusiv sonetul. Remarc staruinta si limpezimea cu care ti-ai condus ideea pana la final, conferind echilibru intregului. Un pic mai multa atentie la rimele imperfecte sau false. In cazul de fata \"cusute - graunte\"

Iată un sonet frumos și corect construit. Chiar și ultimul vers, din ultima terțină, este conclusiv, conform rigorilor de formă fixă a sonetului. Mă întreb dacă, totuși, versurile n-ar trebui, toate, să înceapă cu majusculă. N-am întâlnit, la cei care au folosit endecasilab-ul iambic, decât scrierea cu majuscule a începuturilor de vers. Minusculele și punctul în interiorul versului parcă strică ceva din rigoarea construcției sonetului. Sonetul este bun, chiar dacă ritmul este trohaic. Mi-a plăcut și-l felicit pe Costel Stancu pentru el. A fost o surpriză.

Ioan, trebuie să-ți completezi cunoștințele despre sonet. Rigorile moderne au dat și sonetului mai multă libertate de mișcare, fără să se abată de la forma fixă impusă de veacuri. În volumul meu al treilea de sonete \"Paingul Orb\", nu numai că am renunțat la majusculă, dar nu mai există nici semne de punctuație. Cu toate acestea, despre el Mircea Cărtărescu a spus : \"textele sunt crîncene și de o frumusețe sumbră care m-a cucerit\".

Domnule Adrian Munteanu, nu fac parte din categoria \"puriștilor formelor fixe\", dimpotrivă. Sunt de acord cu d-voastră, doar că ar trebui, totuși, măcar o rigoare a constanței scrierii unui text, adică fără majuscule și semne de punctuație sau și, și. Nu este cazul sonetului lui Costel Stancu, care este scris corect, opțiunea lui fiind, în final, cea care rămâne.