Poezie
prima zi
1 min lectură·
Mediu
Mă nasc. Þipătul meu
sparge timpanele cerului. De mîine
voi cere îndurare unui cer surd.
Tăcere adîncă. Uneori cuvintele
sînt mai nepotrivite decît o scrisoare parfumată
ce îți vestește moartea cuiva apropiat.
Întind mîinile. Tot ce ating se prăbușește.
Voi rîdeți. Vă sperie, totuși, lăcomia
cu care încerc să iau în stăpînire
nimicul acestei lumi, pofta cu care
rup bucăți din sînul de piatră
al femeii și le arunc pe fereastră.
Îndepărtați păpușile, mă voi juca singur.
M-am plictisit să tot fiu spectator la
clipa de nesiguranță a echilibristului,
vreau s-o simt eu însumi, acolo sus unde fiecare
își retrăiește viața altfel de cum a fost.
013.099
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “prima zi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/1772304/prima-ziComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Fiecare prin primaul tipat, ne cerem dreptul la viata, si trebuie sa luptam, nu sa fim spectatori.Mult drag