Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

impas

1 min lectură·
Mediu
Stai în fața oglinzii
- în goliciunea ei, oglinda se închipuie perfectă,
mimează preaplinul, însă, niciodată, nu ar renunța
la visul de a fi spartă de o femeie
sătulă de propria-i frumusețe.
Ești nehotărîtă, schimbi mască după mască,
le arzi pe rînd, convinsă că astfel
te vei îndepărta de orice înfățișare.
Bat ușor la fereastră, îți arăt cum cad stelele.
Nu-mi răspunzi – doar
masca indiferenței îmi face complice cu ochiul.
Altădată veneai să o alungăm împreună.
Nu înțeleg nimic. Aștept. Ce e iubirea
dacă nu apa liniștită pe luciul căreia
poate sta nemișcată, la nesfîrșit,
o frunză?
012127
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
98
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “impas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/1766788/impas

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioana-mateiIMioana matei
cred ca starea de impas defineste mereu ochiul neputincios...cui?...IUBIRII...cu multa pretuire pentru poetul din poezia lui...
Ioana Matei
0