Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@costel-stancuCS
Costel Stancu
@costel-stancu
Poezie

Eu, Celălalt

1 min lectură·
Mediu
Seara, după ce se așează oftatul în piept
și ochii pisicilor se fac mari, începe să-mi fie
dor de mine, Celălalt, ca de un străin
asupra căruia – vai! – ori de cîte ori
se apropie, asmut cîinii. Nu mai înțeleg nimic.
Viața – o plimbare
pe picioroange inegale. Nu, n-am înnebunit.
Uneori, trăiesc în trecut, aidoma
unui bătrîn lup de mare ce plutește, resemnat,
pe amintirea, din ce în ce mai palpabilă,
a fostei sale corăbii. Totul mă neliniștește.
Doar moartea mi-e soră de lapte!
Îi îmblînzim împreună furia.
Apoi ne despărțim un timp,
eu rămîn singur – o realitate
strecurată, brutal, în apele visului.
Dar se apropie dimineața,
cîntecul zornăie în cocoși.
Mor. Mă regăsesc pe mine, Celălalt.
012.141
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
120
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “Eu, Celălalt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/14057308/eu-celalalt

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Realitatea travestită în ireal se strecoară brutal și intempestiv în apele visului, din care extrage simulacrele, ilogicul și absurdul, pe care le preface în adevăr, logic și rațional, nemurirea îi predă lecții pentru a-și însuși perenitatea ființând înafara timpului.
Viața : o plimbare pe picioroange inegale, cade repetat pe caldarâmul eșecurilor, însă se ridică și merge împleticit mai departe, pentru a se întâlni cu non-viața, în care ființează Celălalt ( alter-ego-ul).

0