Poezie
Cinci poeme patriotice
5 min lectură·
Mediu
Concert din muzică de „Pac!”
Îmi amintesc ziua cînd s-a deschis Colivia!
Unii spun că prin strădania păsărilor dinlăuntru,
alții, dimpotrivă, le bănuiesc pe cele de afară.
Această incertitudine va pluti mereu în aer
ca o pană cu vîrful înmuiat în sînge.
Scrie! mă îndeamnă Timpul, scrie
despre tot ce ai văzut ai simțit
ți-ai închipuit în acele clipe.
Atunci am văzut întîia oară cum
păsările ciuguleau, fără teamă,
călcîiul lui Dumnezeu.
Le-am simțit fîlfîitul aripilor
împrăștiind, fir cu fir, praful de pe
oglinzile de bîlci ale Istoriei.
Mi-am închipuit cuiburile lor rotindu-se
- mici planete vesele - în jurul Soarelui.
Da, mi-a fost teamă! Cînd s-a adunat
Stolul să cînte în fața Operei
inima mi s-a făcut cît un ciripit!
Mai tîrziu,
am aflat că Vînătorul și Păsăroaica
au încercat să se salveze zburînd.
Doamne, ce am mai rîs!
Direcția 5 o’clock
- filă de journal postdecembrist -
Îmi tot telefona unul Căprioară pretindea că
a fost colaboratorul meu să-l ia dracu mințea
eu nu puneam informatorilor mei nume de
animale sălbatice înainte de a-i recruta îi
domesticeam bine într-o luni aud un țîrîit
ridic receptorul să trăiți tovarășe colonel spune
aceeași voce vedeți crește iarba și azi în ritmul
ăsta în cîțiva ani ajungem iar la putere ce
poftești măi descreieratule l-am repezit eu țara e
în pericol a răspuns el prompt cum așa am întrebat eu
mi-a îndrugat verzi și uscate uite ce e i-am retezat-o scurt
poa’ să fie și mata hari ascunsă într-un dovleac uriaș
eu nu mișc apele abia s-au liniștit acum sunt cu Ei
cu noua structură știi vorba ceea și popă
și hoț cu două-n fund nu poți păi și eu tot din partea
Lor vin plătim bine tovarășe colonel un ban în
plus nu prisosește la casa omului cîteva informații
nevinovate și haț verzișorii a început deodată
un vînticel cald de ce n-ai spus asta
de la început măi omule și uite așa din
vorbă în vorbă am devenit fără să vreu
informatorul informatorului meu!
De ce nu este România o țară bananieră
Iubita mea e dintr-o țară bananieră. La noi în sat,
mi-a spus ea într-o zi, am împletit o colibă unde se strîng,
la sfat, bătrînii înțelepți. Ce hotărăsc ei, e lege!
Aveți și voi un asemenea loc? Avem, i-am răspuns,
numai că bătrînii noștri înțelepți nu sunt
primiți acolo fiindcă au incomodul obicei
de a gîndi limpede. Și ce-i rău în asta? m-a întrebat ea.
Nu i-am răspuns. Oricum nu ar fi înțeles.
Doar provine dintr-o țară bananieră…
Bărbații de la noi din sat, mi-a povestit
altcîndva, se duc la vînătoare împreună. Prada dobîndită
se împarte egal tuturor. Voi cum faceți?
La noi se vînează pentru trofee, i-am replicat.
Cum așa? a fost ea curioasă. Nu i-am răspuns,
nu ar fi înțeles. Se trage, totuși, dintr-o țară bananieră…
Cînd a trecut prima pasăre de fier
peste satul nostru, a mărturisit ea,
ne-am speriat și am fugit în pădure. Dar vraciul
a alungat-o. Apoi a fost sărbătoare cu focuri și tobe.
La voi cum sînt sărbătorile?
Noi ne ascundem de multe ori în noi înșine și uităm
să fim fericiți, am oftat eu.
De ce? a făcut ea ochii mari. Nu i-am răspuns nimic.
Nu ar fi înțeles. E dintr-o țară bananieră…
Lăsați-mă să fiu!
m-am săturat să fiu vulturul care ciugulește
ficatul putred al milei publice
(pe o stîncă neagră într-un vechi castel)
pasărea exotică ce își înșeală foamea
cu resturile dintre dinții crocodilului Europa
(apoi zbîrrr pe o dugheană)
patruzeci și cinci de ani am
fost vîndut la prețul pieței tian a men
acum sînt negociat între ice și berg
la fel Þie Doamne mă simt singur în țara mea!
lăsați-mă să fiu! chiar dacă înlăuntrul meu încă
se prăbușesc avioane din hîrtie cît o să mă
mai momească istoria cu mărgelele ei colorate
cu tinichelele poleite ale adevărului atent cosmetizat?
nu nu vreau drept hrană limbi de privighetoare
nu vreau să mă pierd în adîncul ochilor ei scoși
vreau s-o aud cîntînd pînă se abate luna din cale
m-am săturat să tot fiu bătut încurajator
pe umăr ca un tînăr pompier voluntar care tocmai
a salvat din copac pisica fostei sale profesoare
de limba română vreau să fiu și atît!
Democrația, mon amour!
iubesc democrația românească - mireasă fugită
cu darul a doua zi după nuntă căsătoria nici nu s-a
consumat spun unii pînditori pe la geamuri microfoane
cearceaful arătat mulțimii a fost mînjit cu suc de roșii
trebuia plimbată pe grapă respectată tradiția strămoșească
să rîdă lumea de ea alții jură că dimpotrivă a fost furată
într-un moment de neatenție al mirelui (răscumpărarea
o mai plătește și astăzi săracul om) au fost trimiși copoi
să o caute s-au întors ghiftuiți cu cozile între picioare
rușinați că și-au pierdut auzul mirosul vederea
o Doamne mare e grădina rătăcirii Tale informative!
acum bat alte vînturi eu iubesc în continuare democrația
românească deși luna noastră de miere se lasă îndelung
așteptată optimist adorm cu gîndul la nunta de argint
de aur de diamant sfîntă naivitate!
023526
0
SP