Poezie
trei poezii pentru copii
4 min lectură·
Mediu
Pățania cocoșului
(După o fabulă veche)
A aflat cocoșul curții
- cînd ieșise să se plimbe -
că, mai înspre primăvară,
gospodarul vrea să-l schimbe.
O s-aducă altul tînăr
din vecini, rasă de soi,
cu un ban de foc în gușă
și doi pinteni dinapoi.
Amărît ca vai de el,
fără poftă de mîncare,
nu credea c-o să primească
nici măcar o amînare.
De cîntat cui să îi ardă,
cu așa amare vise?
(Sub o aripă căzută,
trîmbița îi ruginise).
Și cum sta pe gardul porții,
părăsit de-orice elan,
chiar sub creasta-i cocoșească
încolți atunci un plan:
pe furiș, să strîngă pene
de la tagma păsărească
și lipindu-le-mpreună,
haină nouă să-și croiască.
Azi o pană, mîine alta,
își urzi pestrițul frac,
socotind că o să-i fie
gospodarului pe plac.
Cînd fu gata, mîndru tare,
cu trompetă nouă-n gură,
ca un rege proaspăt uns,
se-avîntă în bătătură.
De cum îl văzu, stăpînul,
furios nevoie mare,
luă o piatră la-ndemînă
și-o zvîrli în arătare.
Iar găinile, surate,
așa rău s-au speriat,
că, o săptămînă-ntreagă,
nici de ou n-au mai ouat!
Rușinat, cocoșul nostru
înțelese dintr-odată
că prostia-i tot prostie,
oricum e împestrițată.
De atunci, că-i iarnă, vară,
vreme rea, vreme frumoasă,
în tristețea lui de tablă,
ne privește de pe casă.
Sirena
Se dedică domnișoarei Mădălina Vanda Safer
În vechime, un pescar
- braț voinic, grumaz de taur -
a căzut tocmai în plasa
Peștișorului de Aur.
S-a zbătut omul cît zece
să o rupă și să scape,
dar în ciuda trudei sale
a fost tras adînc sub ape.
Și închis, la repezeală,
într-un turn din pietre mari,
botezat să te-ngrozească:
„TEMNIÞÃ PENTRU PESCARI”.
Înotau prin întuneric
ochii peștilor-năluci;
țintuite lîngă ușă,
stau de strajă două știuci.
Puși la fiecare colț,
cu mult sîrg păzeau morunii
locul unde nu pătrunde
raza soarelui ori lunii.
(De la sine-i înțeles:
peștii toți aveau motiv
să dorească pedepsirea
prețiosului captiv.)
Pe cînd își simțea sfîrșitul
ca un ghimpe în picior,
i-a vorbit, în taină, însuși
Auritul Peștișor:
„Azi te-a părăsit norocul.
Să fi slobod dacă vrei,
îmi vei împlini, pescare,
o dorință doar, nu trei:
dă-mi în schimbul Peștișoarei
ce pierii într-o năpastă,
fără nici o-mpotrivire,
chiar pe fiica ta nevastă!”
„O! Te înșeli, mărite rege!
Ce fel de tată crezi că sînt,
să-mi dau a ochilor lumină
pe o sprînceană de pămînt?
Fie-mi,deci, zilele scurtate,
și caznele oricît de grele,
n-am să le-nlocuiesc, nicicînd, cu
nefericirea fetei mele”.
„Vorbești anapoda, pescare,
n-o iau să-mi fie pradă,
îi dăruiesc corali de aur
și perle-n scoici, grămadă.
Preacredincioșii mei supuși
o v-or urma întruna,
poruncă pentru ei va fi
un simplu gest cu mîna.
Va sta-n palate, nu doresc
s-o-mping spre necuratul,
dar ține minte: niciodată
n-o mai călca uscatul!”
„Tu, rege-al peștilor, îmi ceri,
cu inima-mpăcată,
să-ți dau fecioara, ba, mai mult,
să n-o mai văd vreodată?”
……………………………
După o lungă tîrguială,
au hotărît ei că se poate,
să o preschimbe pe copilă,
în pește, doar pe jumătate!
Un negru mititel
Domnișorului Cristi Manolache
Un negru mititel,
pictoraș de soi,
s-a jucat cu un penel
și acum sînt doi!
Hornul casei fiind murdar,
negrii mititei
au chemat și un coșar,
pariem că-s trei?
Un tăciune de motan,
singur pe pămînt,
dă tîrcoale la borcan:
patru negri sînt!
Într-o gaură, tăcut,
stă un șoricel.
Negrișorii s-au făcut
cinci cu tot cu el!
Cinci negri mititei,
uite-așa,-ntr-o doară,
ca să fie șase, ei
au strigat o cioară!
Fără nume, un hoinar
s-a ivit din noapte.
Cine e, nu au habar,
dar cu el sunt șapte!
Vai, micuțul din pădure
- vesel că s-au copt -
s-a-nnegrit de tot cu mure,
și de azi sunt opt!
Pe-nserate, la portiță,
speriat că plouă,
a bătut chiar Neghiniță:
uite-așa sunt nouă!
Însuși Negru-Împărat
s-a grăbit să vină
și, cum bine-ați remarcat,
zece sunt la cină!
Dragii mei, să duceți vestea
la surori și frați!
Iar de v-a plăcut povestea,
invers numărați:
Zece negri mititei…
024167
0
Slavă Domnului, nu sunt copil, și le-am luat în serios, adică moralizator!
Costel, multă inspirație în continuare!