Orice poem
e un colac de salvare
și orice vers
un semn de întrebare.
Orice poet
e un suflet mai bun
dar totodată
un teribil nebun.
Orice poem
e o spânzurătoare
și orice poet
un zeu
Încerc să te simt
în marea de tăcere
care a început să ne înconjoare.
Toți nervii mei
sunt încordați la maxim
și mă dor.
Te percep dureros,
urmând o cale
care mie îmi este străină
iar
Mă ascund sub poezie
ca sub o plapumă,
locul în care, atunci când eram copil,
găseam adăpost
împotriva întunericului și frigului
din nopțile de iarnă.
La fel, acum,
poezia îmi oferă
Primăvara îmi strecoară jar pe sub piele,
în creier fluturii dansează-n orgii,
în sânge-mi se zbat și se luptă hormonii
iar noaptea îmi recită la geam poezii.
Miroase a femei și a versuri
Noaptea străbat cu ochii închiși universuri
și nu există granițe peste care imaginația mea
să nu treacă,
peste care visele mele cu aripi de demon
să nu mă poarte.
Noaptea, toate
Dacă intru înlăuntrul meu
și mă străduiesc îndeajuns
pot simți cum mi se scurge
timpul prin sânge,
secundă după secundă.
Mă simt atunci ca o clepsidră umană
în care viața se surpă
insesizabil
Iubito, sunt gri și amar
Ca un bob de țărână.
Și-nsingurat și părăsit
Ca o târfă bătrână.
Căci e din nou ora aceea, iubito
Când toate îmi par fără rost,
Când timpu’ a-ncremenit și mă
Tu taci.
Eu tac.
Doar respirația
mea și-a ta
trădează viața
ce cutreieră
în noi
ca un puhoi
de dorinți
fierbinți.
M-atingi…
Te ating…
Mă simt
hulpav
de carnea ta,
de inima-ți
Mie-mi place blues!
Iubito, m-auzi?
Mie îmi place blues...
Haide lângă mine,
lasă muzica să pătrundă
în tine
și dansează!
Hmm, e bine!?
Dansează, iubito,
dansează doar
pentru
Mi-e somn. Și sunt atât de beat
încât aș accepta cu plăcere să mor acum
doar pentru a mă odihni puțin.
Și câtă nevoie am de odihnă!
Parcă pur și simplu viața mă mestecă încontinuu
în gura ei
Noaptea șade la taclale
cu luceferii și luna,
îngânând încet în somnu-i
doarme liniștit Natura.
Pe la mine, moșul Ene
n-a trecut să mă salute
și tot stau, cercând degeaba
să n-aud vocile-mi
Dormi cu palma pe fundul meu gol,
pe buzele tale obosite
a luminat un zâmbet, apoi s-a stins,
televizorul a rămas aprins,
a început serialul tău preferat.
Ne-am iubit la reclame,
sălbatic și
Orașul e la fel:
oameni, mașini,
pietre, oțel,
stres, sudoare,
ocări, deznădejde,
speranță
și putoare de gânduri.
Printre toate, eu:
muncitor, student,
bătrân și copil,
credincios
Inima mi-e un curcubeu,
în sânge îmi răsar orhidee,
plâng cu lacrimi de lapte
și-n loc de salivă am miere.
Pielea îmi miroase a roze,
în ochi îmi ard galaxii,
sufletul e beat de
Cuvintele!?
Ce pot spune cuvintele?
Pot cuprinde ele
sentimentele mele
și dorul de care
sunt preaplin?
Pot cuprinde ele
ochii tăi și setea lor de senin
sau ochii mei,
scăpărând
Eu m-am născut cu patima nebuniei:
iubesc ca un nebun,
beau ca un nebun,
cânt ca un nebun.
Nu sunt decât un disperat
care creează din câteva versuri
o lume pe care s-o conducă
și s-o
Caleidoscopul e acel obiect ciudat pe care, dacă îl răsucești pe toate părțile, fiecare dintre ele îți va dezvălui o altă imagine din ceea ce e cuprins înăuntru. Niciodată nu poți ști dacă
Ca o pasăre apocaliptică, noaptea
mănâncă din ficații soarelui.
Orizontul se îmbibă de sânge...
S-au aprins candelele cerului.
Crucificați de somn,
oamenii se-ntind în sicriele provizorii.
Se
Eu sunt ce sunt și nu dau socoteală nimănui
De ce mi-i vorba și purtarea de Tahui,
De ce glumesc mereu și nu mă tund
Și nu accept să-i ling pe alții-n fund.
Adeseori îmi caut în băutură
