Nesomn

Poezia imi aminteste de Eminescu prin tristetea ei si mie personal mi-a placut mult. Deci, dupa sincerele mele felicitari, acesta e motivul pentru care ofer urmatorul catren de consolare:
cand cea noapte rau famata
inspre lacrimi te converge
sa dai fuga la o fata
care ti le poate sterge

da, si mie tot de eminescu mi-a adus aminte poezia aceasta. doar ca la primele strofe ultimul vers rupe din cursivitate. la eminescu muzicalitatea se pastreaza mai limpede. in prima strofa nu mi-a placut nominalizarea motivului Naturii in mod direct. trecand peste cateva nepotriviri si mie imi place poezia ta

Poți fii mai concret cu acele nepotriviri? Poate pot schimba ceva.

Cosmin, si mie mi-a placut. E foarte trist aproape tot ce scrii tu. Parca te cauti si nu te gasesti. Te asalteaza intrebarile si nu le poti raspunde. Astepti ceva si nu stii prea bine ce. Sau stii dar nu speri la un raspuns.

Poezia e scrisă în 1998 dar îmi amintesc că nu eram deloc trist în acea noapte. Era pur și simplu o stare pe care mi-o analizam în versuri. De atunci am descoperit unele lucruri și am pierdut altele... Uneori m-am pierdut pe mine, uneori m-am găsit.
Și e mai haios să pui întrebări decât să răspunzi la ele, e mai plăcut să deschizi uși decât să le închizi.

Este prima data cand citesc ceva scris de tine si m-am minunat de naturaletea ritmului si rimelor, de senina, blanda si ironica suparare pe somnul universal.
Finalul e atat de trist si de frumos:

\"Doarme Marele și Bunul
și eu cerc la nesfârșit
să-I grăiesc și să mă mântui...
Și mi-e teamă c-a murit!\" - tare as fi vrut sa fi scris eu asta.

Pe de alta parte, atentie la maestrul Genuneanu. S-ar putea ca acel catren al dumisale sa nu fie chiar cu totul dezinteresat:

Fata ceea, nea Mitica,
spre care-l trimiti mata
e tocmita de talica
sa-i ia bani si sa ti-i dea.