Cosmin Soameș

Am fost de mai multe ori în Ungaria și trebuie să recunosc că ungurii sunt mult peste noi, la curățenie și civilizație. Chiar și la ospitalitate. N-am fost lângă granița română dar tot am găsit câteva persoane (vânzătoare și chelnerițe) care vorbeau românește.
Din păcate, principalii vinovați pentru că se duce România de râpă suntem noi. Noi, românii get-beget, cu mentalitățile noastre păguboase și credința găunoasă că le suntem superiori tuturor.
Am o colegă de lucru unguroaică care e foarte conștientă că trăiește în România și care îți transmite: viszont latasra! Asta înseamnă la revedere. (Ce bine e când îl putem înțelege pe celălalt, nu?).

Îmi pare rău dar ești la cei 21 de ani ai tăi încă naivă. Înghiți pe nemestecate chestia cu ungurii. Apropo, știai că și ei au o țară? Se numește Ungaria și e chiar vecină cu noi.
N-am înțeles în ce vor să transforme ungurii România, nu ne-ai spus. Sau nu știi nici tu precis? Fii puțin mai coerentă, te rog.

Toată lumea discută despre Constituție după ureche, după cum a auzit de la unii sau alții. Vă propun mai jos câte extrase mai importante din proiect, cu mici comentarii personale. Ca să știm despre ce se vorbește. Apropo, mi se pare foarte bine că s-a deschis terenul abordării unor probleme sociale pe site. Poezia e frumoasă dar câți ne putem salva doar prin cultură?
Se revenim la Constituție:


,,Articolul 31 – (1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.
(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator.”

Mi se pare foarte important deoarece deschide calea intentării unor procese împotriva fabricilor particulare sau a statului, în cazul când se depășesc normele accesibile ale poluării. Spre exemplu, locuitorii din Copșa Mică ar vea dreptul la daune. Sau eu pot da în judecată regia de apă pentru că apa de la robinet nu e potabilă (mediul nu e echilibrat ecologic).

Art 35 ,,(2) Candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiei publice locale, varsta de cel putin 30 de ani pentru a fi alesi in Senat si varsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi in functia de Presedinte al Romaniei.”

Se întinerește clasa politică. E de bine, nu?

Art. 41 ,,(2)Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.”
Dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat. (31), cu urmatorul cuprins:
,,(31) Este interzisa trecerea silita in proprietate publica a unor bunuri pe criteriul apartenentei etnice, religioase, politice sau de alta natura a titularilor.”

E absolut normal ca cetățenii străini să poată cumpăra terenuri în România, după aderarea la U.E., după cum și noi vom putea cumpăra la ei. E una din condițiile aderării, granițele se vor deschide atunci la propriu, ne vom putea stabili oriunde în interiorul uniunii și vom avea aceleași drepturi ca europenii. Dar ei să nu aibă atunci aceleași drepturi ca noi?Și, în fond, să cumpere! Să scăpăm de influența baronilor și baroneilor locali, să avem legi stabile, controlabile la nivel internațional. Dacă nu vor veni străinii nu înseamnă că ne va da nouă statul, pe gratis, pământuri. Iar străinii vor aduce și o altă mentalitate și o prosperitate reală. E ceea ce ne dorim, nu? Sigur, și printre ei sunt uscături, dar asta nu înseamnă să închidem din nou granițele pe motiv că ne putem gospodări mai bine singuri. Avem deja experiența asta și sper că nu se va mai repeta niciodată. Iar alineatul 3 e foarte important pentru că interzice o altă naționalizare.

,,Articolul 48 – (1) Persoana vatamata intr-un drept al sau, ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.
(2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege.
(3) Statul raspunde patrimoniul, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspundera statului nu inlatura, in conditiile legii, raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta.”

Se instituie răspunderea statului și a angajaților săi pentru prejudiciile cauzate cetățeanului de funcționari sau magistrați. Dacă orice român lezat în drepturile sale ar deschide proces pentru a și le apăra, așa cum fac demult străinii, funcționarii ar avea mai multă grijă de modul cum ne rezolvă treburile pentru că vor răspunde cu punga și funcția.

Art. 52 ,,(2) Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica.”

Deci s-a scos prevederea potrivit căreia armata e obligatorie dar nu s-a înlocuit încă cu altceva. Se va face prin lege.

Art. 73 ,,(1) Initiativa legislativa apartine Guvernului, deputatilor, senatorilor, precum si unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.”

A scăzut numărul cetățenilor care pot propune o lege, de la 250.000 la 100.000. E un lucru favorabil.

Art. 73/1 (2) Camera sesizata in prima lectura se pronunta in termen de 45 de zile. Pentru coduri si alte legi de complexitate deosebita, termenul este de 60 de zile. In cazul depasirii acestor termene se considera ca proiectul de lege sau propunerea legislativa au fost adoptate.

Se încearcă renunțarea la sistemul abandonării proiectelor de lege prin Parlament timp de ani de zile. De la „prima lectură” curg 45 de zile în care se poate discuta și adopta legea. E suficient totuși. Pentru legile complexe termenul e de 60 de zile. Nu se va mai putea trage de timp, parlamentarii vor trebui să se apuce de lucru, nu mai e posibil să se plângă că executivul le blochează activitatea prin ordonanțe de urgență și lor nu le mai rămâne nici o lege de votat. Pot exista bineînțeles și situații în care să nu discute legea, tocmai pentru a o trece în forma executivului, dar astea sunt riscurile. Depinde de noi ce oameni vom trimite în parlament.

Art 114 ,,(4) In situatii extraordinare a caror reglementare nu comporta sub nici o forma amanarea, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta, avand obligatia motivarii in cuprinsul acestora a masurilor dispuse. Ordonanta de urgenta intra in vigoare numai dupa depunera sa spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei. Camerele, daca nu se afla in sesiune, se convoaca in mod obligatoriu in 5 zile de la depunere sau, dupa caz, de la trimitere. Daca in termen de cel mult 45 de zile de la depunere, Camera sesizata nu se pronunta asupra ordonantei, aceasta este considerata adoptata si se trimite la cea de-a doua Camera care decide, de asemenea in procedura de urgenta.

E mai bine decât până acum, pentru că se impun condiții mai stricte pentru adoptarea ordonanțelor de urgență. Totuși, ele trebuie să rămână de urgență! Și dacă se va debloca activitatea parlamentului, normal că va scădea și numărul ordonanțelor.

Art. 119 (2) In unitatile administrativ-teritoriale unde cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere semnificativa, se asigura folosirea limbii minoritatii nationale respectiv in scris si oral in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale si serviciile publice desconcentrate, in conditiile prevazute de legea organica.

Nu va fi dat nimeni afară pentru că nu știe ungurește sau țigănește, vor fi doar angajați și funcționari care să vorbească limba minorităților. În fond, constituie și o mai bună integrare pentru acestea. Actele autorităților vor fi în românește, limba oficială va fi aceeași! Nu se federalizează nimic, e o tâmpenie. Doar niște cetățeni care vor avea dreptul să folosească în relația cu statul limba în care se exprimă cel mai bine.

Art. 127 ,,(2) Cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna in fata instantelor de judecata, in conditiile legii organice.
Dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu urmatorul cuprins:
(3) Cetatenii straini si apatrizii care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin interpret; in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit.”

Observați că drepturile străinilor sunt mai extinse. Minoritarilor le rămâne doar exprimarea în limba lor (nu se specifică că vor avea interpret gratuit!). Judecata va fi tot în românește și o vor înțelege așadar toți, pentru că de aceea există interpret. Și, din nou, condițiile se vor stabili prin lege organică. Rămâne de văzut cum se va stabili practic cine e de altă naționalitate (pe baza declarațiilor de la poliție sau altfel). Pentru minoritari e inconvenientul, ei nu vor înțelege prea bine ce se întâmplă în sala de judecată, deci e interesul lor să învețe românește.

Art 135 (3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
(4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemena, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.

Deci nu ne vom „vinde țara”, în cazurile de interes public. E firesc să fie așa. Să nu se sperie așadar unii că ne vor cotropi europenii și ne vor fura bogățiile. Atâta cât le vom avea, căci după cum știm să ne administrăm…

Articolul 1451, cu denumirea ,,Integrarea in Uniunea Europeana” va avea urmatorul cuprins:
,,Articolul 1451 – (1) Aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in scopul transferarii unor atributii catre institutiile comunitare, precum si a exercitarii in comun cu celelalte state membre a competentelor prevazute in aceste tratate, se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor.

Da, nu se va alege integrarea prin referendum, o vor face parlamentarii pentru noi. Sunt reprezentanții noștri, nu? Credeți că va fi totuși cineva care să se opună?


În concluzie, Constituția a lăsat aproape neatinsă clasa politică: votul uninominal, restrângerea Parlamentului, statutul parlamentarilor. Sunt principalele ei lipsuri. Dar aduce ceva în plus, asta e indiscutabil.
Propaganda e punctul slab al ei, dar propagandă e și ce am citit în mesajele primite pe e-mail despre nevotarea legii supreme. E penibilă exprimarea cu invadatorii, grofii și pașele și e neadevărat punctul cu privire la penibilitatea reformării justiției (articolul 131 nici măcar nu se schimbă). Justiția se schimbă, rămâne ca legile să se și aplice!
Sfatul meu e să citiți și să comparați. Propaganda e de ambele părți. La fel prostia și ignoranța. Ș unii și alții ne cred incapabili să gândim pe cont propriu și ne spun ei ce să facem. Iar unii nu vor să se schimbe nimic în România pentru că statul român e o vacă atât de lăptoasă și docilă la muls! Să nu împărțim nimic cu alții, putem fura bine și singuri! Dar asta e deja propaganda mea.
În rest, avem, din fericire, dreptul să procedăm cum vrem.

Abstinența era a îngerilor, nu a morții.

Îmi place, n-aș putea să spun de ce. E umor negru, e multă armonie, ritm puternic, știința jonglării cu cuvintele. Nu sunt critic, asta am simțit eu. Și am simțit nevoia să te laud. Poate că sunt sătul de atâtea sentimentalisme fardate violent cu postmodernism.
Iar acum, să plece mai departe dricul!

D-le B.G., ți-am găsit de abia acum comentariul la „Orgasm” și cum una dintre plăcerile mele pe acest site este să dialoghez cu tine, îți ofer răspunsul necesar.
1. Sandra Brown, pe care din păcate n-am aprofundat-o (am citit într-o după-amiază din adolescență două cărți de-ale ei și mi-a ajuns) nu deține, sper, monopolul unei anumite exprimări. Sau nu sunt eu la curent. Care-s sintagmele care spui că nu mai pot fi folosite în literatura română fără a-i plăti drepturi de autor Sandrei B?
Acum, ca să fiu serios, nu ți se pare atât de puerilă acuzația încât e păcat să irosim timpul cu ea? Poate avem lucruri mai serioase de făcut, fiecare.
2. În legătură cu acuzațiile mai puțin directe că îmi permit licențe poetice și supun la contorsiuni limba română, e un viciu logic în expunerea ta. Licența tocmai asta înseamnă, să modifici cuvintele cu un anumit scop. Poate e necesar să-ți împrospătezi memoria cu definția licenței poetice, așa că ți-o atașez din dicționar – abatere poetică ușoară de la regulile gramaticale ale limbii, cerută de necesitatea rimei, ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică particulară.
D-le B.G., mi se pare mie că ești un om care nu se poate bucura de pădure din cauza strâmbătații copacilor. Te compătimesc pentru asta pentru că îți refuzi niște plăceri simple, greu de înlocuit altfel. Criticii mari încep, să știi, cu o privire de ansamblu a textului și abia apoi se apleacă asupra disonanțelor mărunte. Dumneata te pierzi în știință înainte de a începe.
Oricum, să știi că te citesc cu plăcere, chiar dacă nu am pentru tine aceleași cuvinte de laudă ca soția mea, care te consideră un tip foarte deștept. Am încercat să-i explic deosebirea dintre deșteptăciune și inteligență dar nimeni nu poate fi profet în casa lui. Așa că îți trimit salutări din partea ei. Iar eu promit să-ți transmit cu dedicație cartea pe care o voi publica și pe care o aștepți, pare-se, atât. Toate bune și ne mai auzim…

P.S.: N-am ascultat Lou Reed. E posibil să nu mă influențat de acolo? Uita că da. Dacă ai cunoaște fata care m-a inspirat, poate că m-ai înțelege fără cuvinte.

Intâlnire unde?
Sâmbătă asta voi fi la Lugoj dar data viitoare aș vrea să vin. Pare promițător. Să-mi dai detalii dacă reușești să contactezi suficientă lume.

Probabil că întrebarea pe care v-o puneți este dacă personajul acesta există. Ideea că cineva, cu bună știință, ar ucide persoanele pe care le „iubește”, e terifiantă. Dar din păcate persoana există, cel puțin eu am multe motive să cred că da. A fost o emisiune la un post de radio, în urmă cu un an, pe tema asta. Sunase un tip bolnav de SIDA care declara că el vrea să se răzbune și chiar o face. Apoi am aflat de la un cadru medical că și alții trăiesc aceeași dramă. Legea asigură bolii lor confidențialitatea, până se dovedește că ei infestează pe cineva cu bună știință. Dar de câte persoane dovedite am aflat până acum? Una singură, o femeie, din Cluj parcă, descoperită cu mai mulți ani în urmă. Așa că, vigilență! Credem că nouă nu ni s-ar putea întâmpla așa ceva. Oare suntem sută la sută siguri?

Prima e superbă.
Îți mulțumesc aici pentru lecția scurtă de suprarealism. Am înțeles acum despre ce e vorba.

Bănuiam că e vorba de lectură dar am destul de puțin timp liber și prefer să citesc atunci doar ce-mi place. Și suprarealismul nu-mi place. Speram să-mi oferi o cheie de decriptare a textelor dar văd că nu ai chef acum. Aștept manifestarea ta de bunăvoință pe altădată. Până atunci mă consider un handicap al acestor vremuri, ca să nu spun incult. Anunță-mă când îmi poți prezenta o expunere a suprarealismului și mai vorbim atunci.

Mai e o problemă la care poate nu te-ai gândit. La pagina de net a săptămânalului Litere, Arte și Idei al Cotidianului poezia apare ca \"poemul zilei\" de pe www.poezie.ro. Și apare cu numele tău. Cei care nu știu treba cu stratagema ta, vor crede poate că pe site oricine poate publica sub numele lui creațiile altora. N-am vrea ca lumea să creadă asta, nu?

Peștele își cumpărase o bicicletă
Și pedala de zor
Pe autostrada Milano-Torino,
Pe lângă plantațiile de orez.
L-a oprit un sfânt,
Îmbrăcat în costum de polițist,
Cu aripile scoase prin veston
Și i-a cerut buletinul.
- Trebuie să te întorci,
i-a spus omul legii – Ilie era – parcă,
autostrada se dezasfaltează la km. 22.
- Aha, a spus peștele
Și a încercat să-l mituiască pe sfântul cu baston
Cu 20 de euro.
- Nu, mai bine cântă-mi ceva laic. Ceva cu femei.


Care-i diferența dintre cele două poezii? Amândouă sunt absurde, ca astea poți scrie 50 pe zi. Dumirește-mă! Chiar vreau să înțeleg. E o chestie ascunsă, pe care nu o pot sesiza eu?

E o părere cu caracter personal, pe mine mă amuză și îmi de gândit faptul că cea mai citită poezie a mea e Orgasm. Titlul e cel cu \"lipici\", nu? Sexul atrage atenția publicului, spune orice editor. Poate să nu mai conteze conținutul, dă-i textului un ambalaj picant și e ok. În vremea de astăzi trebuie să șochezi puțin ca să atragi atenția. E o regulă pe care unii au înțeles-o mai de mult și șochează prin diverse metode. Rămâne de văzut dacă e suficient.

Ptii, câtă înverșunare pentru o biată poezie! Subsolul ei a devenit o arenă pentru replici și contrareplici, se întrețes în paralel orgolii ș.a.m.d.
Sunt acuzat că mă bag singur în seamă? Scuze, n-am sesizat, credeam că site-ul e pentru încercări literare, de aia îmi și apar textele la autori și nu pe pagina de consacrați, nu? Pentru că sunt încă în stadiul căutărilor! Dacă o fac „tâmpițel”, asta e. Nimic nu se face fără riscuri. Am, desigur, poezii și mai proaste, și ți le voi oferi și pe acelea, stimabile Dodu, spre deliciul simțului tău critic. Dar, cu mult mai mult decât mă bag eu în seamă, o faci dumneata, pentru că observ că devin, cu textele mele, una dintre țintele tale predilecte. Deci, dacă sunt chiar așa de neavenit, ignoră-mă! Nu-ți mai toca neuronii cu umilele mele compoziții. Folosește-ți talentul pentru ceva mai constructiv!
Ca să vezi definiția rimei, îți sugerez DEX-ul. Dumnezeu chiar rimează cu ateu, și mai rimează și într-alt fel, dacă vei ști să privești mai în profunzime. Apropo, am spus eu în text că aș fi un ateu convins? Punând în discuție relația mea cu Dumnezeu, îi adresam acestuia, de fapt, o rugă. Aceea de a-mi da un semn. Până atunci, continui să-L caut, chiar și prin intermediul poeziei. Probabil e de vină preferința mea pentru Psalmii lui Arghezi.
Uite, de aici îmi dau seama că are o hibă poezia, pentru că am ajuns să o explic. Ori poezia, cred eu, e și ceva care se simte. Dacă se simte. Dacă nu, vina e ori la cel care o scrie, ori la cel care o citește. Câteodată nici nu mai contează la cine, din moment ce comuniunea nu poate avea loc. Spunem PAS și mergem mai departe: alte versuri, alți poeți...

Dragă Dodu, tatăl dumitale pare într-adevăr un tip interesant și de abia aștept să-l cunosc. Strada o știi, nr. 36.
Poezia s-a numit inițial \"Poezie modernă\" și când am postat-o am rebotezat-o. Nu e în stilul meu, era, la vremea ei, o replică la adresa unora care scriau numai poeme moderne și cu mesaj apocaliptic. E un fel de parodie dar am încercat măcar să-mi placă. Caută un titlu potrivit și îți promit că-l schimb. De dragul tău și-al tatălui dumitale, pe care îl aștept. Va avea cu cine să mai schimbe și tatăl meu o vorbă.

Cred că sunt dator celor care au scris cu un răspuns. Încep prin a spune că nu m-a supărat nimeni atât de tare încât să scriu un material la nervi sau din răzbunare. Doar că am cunoscut un tip uman diferit care m-a surprins – criticul! E o bună experiență să descoperi un gen nou de oameni. Și pentru asta nu-i pot decât mulțumi. Apoi am observat că, la o scară mai mică, mai sunt și alții care-i seamănă.
Nici nu i-am criticat pe critici pentru ca să nu mă mai „urecheze” nimeni pe mine. Nicidecum! Criticile sunt foarte folositoare… când vin de la cineva cu bună-credință și bun-simț.
Nici nu mă pretind mai deștept decât alții, dimpotrivă! Dar am observat că unii, pentru a se impune, se dau sau mai culți decât e cazul, sau mai răi decât le e firea. Și mai există unii care sunt răi tocmai pentru că se cred culți. La aceștia m-am referit.
Și, DoDu, de fapt, care e problema? Vorbește clar. Am încercat să te înțeleg mergând pe pagina ta dar acolo n-am găsit nimic, o poezie, o proză, ceva care să-mi dezvăluie mai bine modul tău de a gândi. Doar comentarii la textele altora. Scuze, dar n-am încredere în cei care sunt puși doar pe demolări, fără să construiască nimic în schimb. Îmi par genul de critici-căpușă, care își trag seva din munca altora, bună-rea, cum o fi ea. Așa că sfatul meu e să dai o formă coerentă frustrărilor tale (vezi relația cu tatăl) și să ne citim cu bine.
Domnule Bogdan G., reclama nu ți-o fac eu, încerci să ți-o faci singur, pentru că nu eu te-am numit în text, ci tu te-ai grăbit să te identifici cu „criticul”. Pentru mine criticul din discuție e doar un personaj, pentru tine e o ființă în carne și oase. Tu i-ai dat un chip și un nume acestuia. Așa că, acordând nenumărate stele textului, nu încerci decât să atragi mai mult atenția asupra ta. Cu ce rezultate, doar cititorii pot să știe. Cei care încă nu știu deja.

Cea mai poetică strofă mi se pare a doua. După aceea poemul parcă șchioapătă puțin și își pierde din limpezime. Dar e OK și poate fi cizelat.

Ne e frică de cuvinte? E prea tare \"orgasm\"!? Există, din păcate, cuvinte mult mai \"urâte\" ca acesta. Și să nu uităm că la un celebru proces al pornografiei în literatură, s-a spus că pornografică e doar lipsa de talent. Asta nu înseamnă că îmi arog vreun talent. Dar putem scrie despre orice, nu? Iar sexul, scuzați-mă, e un teritoriu mustos.

Am vrea noi să poată continua noi la nesfârșit... Poezia!