Cosmin Soameș
Verificat@cosmin-soames
„Visez, deci exist”
Nascut in 1975, studii de drept
Pe textul:
„Icoană târzie" de Anda Maria Rotundu
Pe textul:
„Planuri pentru modificări în site" de Radu Herinean
RecomandatȘi autoarea are dreptate, este emoția ei în joc iar emoția nu este facilă. Forma de exprimare e criticabilă dar eu vroiam s-o încurajez pentru că am văzut că are potențial.
Pe textul:
„haiku" de Dara Blu
Pe textul:
„haiku" de Dara Blu
Pe textul:
„Despărțire" de Monica Mihaela Pop
Și tot privitor la logică, cum de susții în primul tău mesaj că totuși aș putea face prin textul criticat un bine, amintindu-le unora de Eminescu, chiar și printr-o așa-zisă pastișă sau plagiat? Aberație mai mare n-am auzit. Dacă eu aș spune că “Eminescu e un poet slab” tu vei reține ca pozitiv faptul că ți-am adus aminte de Eminescu, sau te gândești că sunt un cretin pentru că în mod evident am enunțat o prostie?
Dar cu privire la relaxare, poate că ai dreptate. E dreptul orișicui de a spune orice, despre oricine. (Chiar și al meu, sper) Eu nu ți-am indicat cum să mă citești, vorbeam doar despre sensibilități diferite și argumentări derizorii. În continuare mi-ar plăcea ca fiecare acuzație adusă, oricui, să fie susținută printr-un probatoriu. Să spui “textul acesta e prost” e un lucru ușor și la îndemâna oricui. Să și susții cu argumente afirmația, devine deja o sarcină prea complicată, observ.
Pe textul:
„Vremea trece" de Cosmin Soameș
Lui C.: N-am înțeles care ar fi fost gluma, chiar dacă n-ar fi fost discuția despre pastișă. Dar poate n-am înțeles pt. că eu n-o consider o pastișă.
Lui A.E.: Ca să te lămuresc: n-am afirmat că „vine-vie” și „mine-mâine” sunt rime, le-am folosit doar pentru că au forme apropiate și nu crează disonanțe, „muzica” strofelor respective bazându-se pe rimele celorlalte două versuri. Cât despre pastișă, e o imbecilitate și o sinucidere literară pentru oricine s-ar apuca să-l copieze pe Eminescu. Nici n-am căutat să fur din eternitatea lui, fii liniștit. Poemul meu e doar răspunsul spontan iscat de recitirea poeziei cu pricina. E o stare de spirit, pe care probabil că spiritul tău n-o poate sesiza, obturat fiind de preocuparea intelectului de a căuta textului vicii de formă. Sau de vină pentru supărarea ta să fie moto-ul pe care ți l-ai ales pe pagina de prezentare, tot un vers din Glosă?
Am remarcat și la alți cititori-critici absența relaxării când citesc poezie. Ei nu gustă poezia, ca întreg, nu intră în atmosfera ei, ci despică cuvintele în patru pentru a vâna eventuale greșeli. Relaxați-vă, există paliere diferite ale sensibilității, dacă nu intrați pe frecvență, nu-i nici o problemă! Aveți de unde alege.
Mulțam oricum tuturor pentru păreri. Închei aici, căci vorba ceea: vremea trece!
Pe textul:
„Vremea trece" de Cosmin Soameș
Pe textul:
„Fericit..." de Cosmin Soameș
Pe textul:
„Lui Nichita (Autoportret)" de Alex Oberlander
Pe textul:
„Ты" de x
Pe textul:
„Copiii florilor" de Felix Onofrei
Toate bune.
Pe textul:
„Chin" de Cosmin Soameș
Pe textul:
„Cearta îndrăgostiților" de Laurentiu Nicolae
Pe textul:
„hai misca-ti hoitul moarte..." de Ion Nimerencu
Pe textul:
„in loc de epitaf" de Liviu Nanu
Pe textul:
„Haiku" de valeria tamas
Pe textul:
„Haiku... de sezon" de Cosmin Soameș
