Cosmin Munteanu

Sens unic Femeie care-mi naști secunda Și-mi interzici s-o văd cu anul, De ce imi ceri să-mi storc mândria Și să înghit cu tot paharul ? Tu, care mi-ai

Cântec trist Mi-e dor de zgomot de șoapte, De buze, de câmp, de roșu aprins. Mi-e dor de mireasma de noapte A ochilor tăi adânci. Te chem, te vreau aici în

Vis de singuratic Ce roză erai tu mai ieri Și ce albastru mut am fost, Îți căutam atent pe piele veri Și-atât de des că te-nvățasem pe de rost. Anost așa cum e o pânză

Cântec Ai observat ce mult a crescut marea De când noi ne-am găsit Și ne-aruncăm privirea-n ea ? Cum, încet, încet, nisipul se pierde Pe tălpile

Egoism Când am vrut să-ți fur o privire Tu ți le-ai adunat pe toate și le-ai ascuns la piept, Și m-am întors atunci spre mine Și am văzut că sunt la fel de

Descătușare Eram șir de lungi minute Când nu învățasem al tău nume, O lume și noi doi departe. Ce mai goi și ce mai lume ! Și istovit să-mi caut

Terestra M-ai făcut să privesc pentr-o clipă spre lume, De aici de pe dealul meu albastru Și nu-nțeleg de ce roua de pe sufletul nostru E mai rece decât atunci... anume. De ce

Realitate “Să fug cât mai pot”, Îmi auzii gândul cum se certa cu sine. Hm ! Ce prostie să fugi în ziua de azi. Și chiar de ai avea spre ce să fugi, Parcă, tot liniștea e mai