Poezii

Cântec trist Mi-e dor de zgomot de șoapte, De buze, de câmp, de roșu aprins. Mi-e dor de mireasma de noapte A ochilor tăi adânci. Te chem, te vreau aici în

Realitate “Să fug cât mai pot”, Îmi auzii gândul cum se certa cu sine. Hm ! Ce prostie să fugi în ziua de azi. Și chiar de ai avea spre ce să fugi, Parcă, tot liniștea e mai

Terestra M-ai făcut să privesc pentr-o clipă spre lume, De aici de pe dealul meu albastru Și nu-nțeleg de ce roua de pe sufletul nostru E mai rece decât atunci... anume. De ce

Vis de singuratic Ce roză erai tu mai ieri Și ce albastru mut am fost, Îți căutam atent pe piele veri Și-atât de des că te-nvățasem pe de rost. Anost așa cum e o pânză

Sens unic Femeie care-mi naști secunda Și-mi interzici s-o văd cu anul, De ce imi ceri să-mi storc mândria Și să înghit cu tot paharul ? Tu, care mi-ai

Descătușare Eram șir de lungi minute Când nu învățasem al tău nume, O lume și noi doi departe. Ce mai goi și ce mai lume ! Și istovit să-mi caut

Egoism Când am vrut să-ți fur o privire Tu ți le-ai adunat pe toate și le-ai ascuns la piept, Și m-am întors atunci spre mine Și am văzut că sunt la fel de

Cântec Ai observat ce mult a crescut marea De când noi ne-am găsit Și ne-aruncăm privirea-n ea ? Cum, încet, încet, nisipul se pierde Pe tălpile