Cosmin Dragomir

Erată
pavese nu paveze

Radu herjeu a făcut o observație extraordinară, chiar dacă crucile de lemn au trecut în amintire. azi se poartă cavoul cu termopane, dar nu asta importă. Este într-adevăr dureros faptul că avem nevoie de curaj să întâmpinăm fericirea, exact ca la sinucidere, problema e că sigur o să clacăm în fața ei. totuși sinuciderea poate fi considerată fericire. în finalul uni comentariu în care nu am spus nimic fac copy-paste unui citat care mi-a plăcut mult. CEzare Paveze:
\"16 august. De ce să mor? Nicodată nu am fost așa de viu ca acum, așa de adolescent. Mi-am îndeplinit datoria publică - atât cât am putut. am muncit, am dat oamenilor poezie, am împărtășit suferințele multora.
17 august Sinucigașii sunt criminali timizi: mazochism în loc de sadism
18 august E de ajuns puțin curaj. cu cât durerea este mai determinantă cu atât instinctul vieții se opune și idee sinuciderii cade. părea ușor gândindu-te. Și totuși atâtea femeiuști l-au făcut. e nevoie de smerenie, nu de orgoliu. nici un cuvânt. un gest. nu voi mai scrie \", ca la numai nouă zile de la datarea ultimei însemnări Pavese să se sinucidă într-o cameră de hotel din Torino.

din păcate purgatoriul nu e roz, probabil că Raiul ar fi așa, sperăm noi, încă parcă nici gri nu ar trebui să fie. Este drumul de la ab la negru, dar poate fi alb-murdar. nu contează. esențial e că rozul și griul se asortează ceea ce arată că nimic nu întâmplător. OK. să trecem la lucruri ceva mai obiective. timpul nostru ne este întotdeauna relativ, și îl percepem palpabil, trece prin noi și noi trecem în același timp cu el. Nu ești singura căreia timpul i-a încremenit, însă alibiul său în demersul denunțat de tine este oarecum inedit. pietrele pe care le simți nu-s aruncate întâmplător ci sunt cerute chiar de cine va fi țintă, adică tu. Culpabilitatea îți cristalizează și timpul dar și revolta, individualiatea. Oricum un text bun!

sunt un pasionat al teatrului, și al lecturării și al vizionării. Pentru prima dată v-am văzut la Eliad și, dacă țineți minte chiar v-am și spus părerea mea. Nu pot decât să vă felicit pentru ceea ce faceți, pentru că ne-ați fericit ceva timp la lansarea lui Liviu, pentru că jucați Cehov, pentru tot.
Apropos dacă cumva aveț nevoie de un amator, sunt cât decât disponibil.

În primul rând este strict necesar să îți mulțumesc pentru rândurile de mai sus, rânduri care pot spune lejer sunt cele mai frumoase care mi s-au adresat. dar să trecem peste și să vorbim nițel de roman. teza de la care am pornit este una inedită. am citit și citesc în continure mii de pagini despre Iisus și despre Iuda. circumstanțele atenuante pe care le introduc în roman, de tipul celor sentimentale, sunt în corelare cu multe alte episoade ale romanului. Despre contenciosul clerical, despre validitatea creștină (biblică)pentru că creștină se poate numi și ipoteza mea nu mă pronunț. Nu doresc publicitatea lui Brown și nici procesul de blasfemie intentat lui Saramago. Singura mea problemă constă în crezul personal în nevinovăția lui Iuda. Iuda este nevinovat, este o unealtă, un obiect principal în decor, o recuzită indispensabilă. cineva trebuia să cadă. Dacă negăm răul înseamnă să nu vedem binele, și vice-versa. Rămân multe de discutat... mai vorbim

amândurora. Adică Elei pentru poezie și Liviei pentru premiu. SCurt și la obiect. Cred că intru la offtopic

dacă vedeai ce mi-a scris tipul pe mess.... În cheamă, sau cel puțin așa arată nick Florin Caragea. Din păcate nu îl pot copia, textul de pe mess desigur, pentru că nu am posibilitatea să-l trec l acomentarii licențioase. Nu de alta, dar văzuse că am postat mail-ul și probabil o să vadă și aceste comentarii, și cu această ocazie îi transmit că mă doare în cot și nu mă impresionează cu nimic. Trăiască dobitocii

poeții se întâlnesc, se discută, se văd, se încearcă
se gustă

\"nici o pagină fără umbra următorului vers\"
nici o zi fără mirajul celei de mâine,
fără părerea de rău pentru cea de ieri

fiecare zi sleindu-le viața
fiecare vers asanându-le trupul
fiecare poezie o bucată smulsă de carne

oare lor nu le e mai greu să trăiască

ai spus deocamdată... și eu voi aștepta continuarea. poate că și tu le aștepți pe ale mele. Am avut o oarecare reticență scriind acea parte, și cu retorica: dacă știți la ce mă refer! Mi-a fost frică la un moment dat să nu fiu considerat infatuat! Însă sper că nu am fost înțeles greșit.

adică acid, de-a dreptul, nu bază, nuuuu! acid! Sarcastic, Adriene! Mie îmi plac unele articole ale lui Radu Herjeu, dar într-o majoritate covârșitoare cele mai lungi, în care nu se autoarhivează inteligent, oferind două rânduri adânci la mezatul feet-back-ului. Acolo unde nu atașează șișul jugularei filosofistico simandicoase, cu izuri clare de narcisism intelectualizant.

Consider că dintre toate cărțile semnate de Coelho citite, de mine bineînțeles, Veronika se hotărăște să moară este cea mai rotundă, și, de ce nu, cea mai cu pretenții - dacă mi se permite. În primul rând construcția intrigii este superbă, iar firul narativ plin de insolite accidente. De ce spun că mi-a plăcut. La vreun an după lecturarea ei pun mâna pe o carte de excepție: Azilurile de Goffman. Abia atunci am realizat că atmosfera creeată de Coelho este una reală.
În rest despre publicul cititor de Coelho nu pot avea decât cuvinte de laudă. De ce: pentru că est epublic cititor, care, eventual ar putea fi interesat și de altceva. Mă bucur să o văd pe bunica citind cărțile Sandrei Brawn în loc de telenovele, și probabil că ar fi încântată și de Coelho!(chiar o să îi duc). Mă înstristează cititorii de nimic. Cei pentru care Hesse sau Rodica Ojoc Brașoveanu nu reprezintă decât niște nume. Într-adevăr nu este un act de cultură elitist lectura lui Coelho, dar este un act de cultură. Dar, dacă buchisești vreo două săptămâni la un op ușurel de tipul Alchimistului și apoi îl aurești și ți-l lipești pe frunte clamând trombonistic bagajul de lecturi pe care îl deții ori îmi rămâi în gât ori îmi pici greu la stomac.
Parafrazându-l pe simpaticul critic Mihai Iovănel, susțin: \"a spart gura târgului, însă culturii nu i-a dat nici un dinte jos \"

Aștept. Îi felicit pe acei elevi. Mai rar. Pot fi contactat la cosmindragomir21@yahoo.com
Am f[cut rost și de mijloc de transport în caz că sunt multe cărți.

Rușinică:(mie) pluralul e cotidiane. În rest este necersar să te contrazic. de ce? Ai zis că nu mi-ai citit CV. vezi că este anexat articolelor, la biografie. Scriu la câteva reviste literare. scriu de câțiva ani la unele. pe ce
??? Pe ochi frumoși. VOLUNTARIAT. însă administratorul îmi încasează intrasigent întreținerea în chash.

nu înțelesem de ce Coelho îi scria dedicație lui Gigi direct în fața camerelor. Oare cine a făcut turul Transilvaniei în Maybach???
o fi Coelho cât de Coelho dar mașină bengoasă ca aia nu pupase până la noi

să îți spun și de ce nu îl pot închide. Sărăcuțul de el stă ziuliaca deschis și postat pe Realitatea TV. Este bun pentru știri. Costumul ăla frumușel nu îl aveam pentru interviu ci pentru postul meu provizoriu de muncă, la o asoviație pentru copii, și președintele ține mult la etichetă, adică dacă îmi trag o cămașă și un puloveraș nu mere!!!
A... și uitasem mă mai uit noaptea pe canalele Discovery.
PS: am uitat să mulțumesc și unor jurnaliști , fără a nominaliza. În Dilema Veche a apărut un fragment de convorbire dintre Liiceanu și LIosa, în România Literară câteva articole și un interviu, și Pe TVR cultural un alt interviu de două ore tot cu LIosa care a concurat neloial cu meciurile echipelor românești pentru calificarea în grupele UEFA. CUlmea am aflat că fotbaliștii au fost încununați totde la știri, a doua zi dimineață, însă de LIosa nici un cuvințel

ambele imagini nu imagine
Problema mea e că mă aflu undeva pe la mijloc, între lectura unor cărți și implicit cultivare, și siguranță. am nevoie de o siguranță, de împlinire pentru a nu descuraja. DEși mă consider, și la o adică sunt un tip cu o coregrafie interioară puternică nu pot a nu balansa de multe ori între vis și sceptimism. nu am fost optimist în deficitul pesimismului și vice versa. Însă protestez! Ieri spre exemplu am vrut să scriu un editorial intitulat :\"de ce mă cert!\". Cam pe aici sunt între ceartă și cărți!

\"Intr-o zi o sa aflam din ce tragem. Nu ar fi bine?\"Gabriel Funica
am trait, de multe ori cu amplitudine tinzand spre maxim, prezentul. de multe ori mi l/am dorit vesnicie, de fiecare data s-a dovedit efemer. Carpe diem??? da da si iarasi da. (o scurta paranteza, citat din memorie din Dilema veche, rubrica \"cu ochii in 3, 14\" \"Ce scrie pe un magazin care se numeste Carpe diem, -rapuns: Program 8:00-16:00\"):)
insa prezentul, perpetuul prezent ma copleseste. Nu doresc a trai in trecut, pentru a remedia pe \"ici pe colo, accept\", insa prezentul ar trebui sa capete o forma mult mai diluata, in timp si nu in traire. Sa te poti balaci intr/un prezent care sa treaca greu. Sa nu devina trecut decat atunci cand ii permiti.

cred ca Woddy Alen spunea \"prezentul este insesizabil cat timp nu devine trecut\". Asa ca traim intr-o lume a amintirilor si planurilor! ciudat, nu?

In primul rand as dori sa imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor (scriu de la un Internet Cafe unde nu au instalat inca, problema se va remedia abia spre sfarsitul lunii cand voi avea internbet permanent acasa, asadarinca o data scuze)
Eseul de fata m-a entuziasmat dar m-a intristat. Problema corectitudinii limbii romane ramane un subiect, se pare, interminabil. As dori sa subiliez ca noul DOOM (dictionarul ortografic, ortoepic si de punctuatie, pentru necunoscatorii abrevierii)editat recent (anul trecut in toamna, daca nu ma insel) isi bate cu adevarat joc de limba romana. In afara faptului ca este plin de greseli, domnii academicieni care s-au ocupat de imensa munca(feminin, defectiv de masculin) s-au cam innoroiat in orgolii mai mult decat au muncit, insa aceste aspect as dori sa le discut intr/un eseu personal, dupa ce ma voi documenta mai mult (problemele ligvistice, cele de finete, nu sunt domeniul meu forte.)In acelasi timp nu adaug pe lista Dictionarul general al Scriitorilor romani- o alta \"semiHahalera\" de carte.
Tema, asa cum am precizat, este inepuzabila, insa modul de abordare ii creaza (cu un singur e dupa noul DOOM)o aura neconvingatoare. Ati pornit de la misoginismul originar - care din pacate este incurajat de \"Geneza /biblica, mai precis - FAcerea\" divagand in problematica utilizarii defectuoase a limbii si ati revenit - cu o urma de malitiozitate, probabil involuntara,tot la misoginism. Din pacate subiectivismul stirbeste valoare poelmicii. Exemplific: \"Cât despre substantivul \"papă\"… ar fi o blasfemie numai să sugerăm promovarea femeilor într-o astfel de poziție și adoptarea unui feminin adecvat\" ,\"Așa că, probabil, mult timp de acum înainte biata doamnă judecătoare va fi \"judecător\", doamna notară va semna ca \"notar\", președinta se va prezenta ca \"președinte\", iar reportera ca \"reporter\".\".Tin sa precizez ca nu inteleg, nu pot talmaci altfel eptitetul atribuit doamnei judecatoa(e)
\"biata\" decat printr-un subliminal subiectivism. Va spun sigur ca \"biata\" dvs judecatoar(e) nu se simte \"biata\"
intre colegi, si nu supara daca o apelati judecator.
\"un barbat poate respecta o femeie fara ca limba romana sa sufere modificari... iar un badaran o va jigni in ambele circumstante... \"(multumesc Negru Vladimir)
Ne impotmolim in cateva aspecte, importante intr/adevar dar fara un ecou prea mare. Adresez o intrebare(studiu de caz): sunt in cautarea unei slujbe si expediez o scrisoarede intentie. Cum incep?... Domnule director?, Doamna Director? Doamna Directoare?. Domnule/Doamna director? Doamna/Domnule director? Domnule/Doamna directoare? sau toate(s-ar putea ca respectivul/respectiva sa imi arunce scrisoare fara a a se uita macar pe CV)
O alta nota! ceea ce dvs afirmati in aceasta fraza: \"Efortul mass media de a \"oficializa\" limbajul prin folosirea masculinului în locul corespondentului curat feminin va continua negreșit\" este total gresit. Nimeni nu face acest lucru intetionat (exista si jurnalisti care se excepteaza regulii). Mass media fac acest lucru nu din inertia unui misoginism originar (sa nu uitam ca in breasla reporteri=barbat=femeie)ci din dorinta de a respecta normele gramaticale in vigoare. Nu mass media \"oficializeaza\" ci academicienii. Mass media, de cele mai multe ori se SUPUNE, cu exceptiile de rigoare, mai ales ca stilul publicistic nu este in nici un caz academic.
Cat despre lectura revistelor feministe nu tine de feminismul exacerbat. Si eu le rasfoiesc din cand in cand, pentru uzul general, asa cum rasfoiesc si revistele pentru barbati. Poti sa te uiti si la \"Meet Joe Blak\" si la filme porno, si la \"Parfum de femeie\" si la documentare.prefer insa sa sar peste paginile cu sfaturi de genul cum sa cuceresti...etc (are si Robert Turcescu un articol pe tema asta in Dilema Veche, si nu mai stiu daca este antologat si in Dans de Bragadiru). Insa cred ca e destul articolul este bun, fara soparlele feminist-subictive(cine se scuza se acuza!!!)

Nu am ureche muzicală. clar. sunt afon în această privință. adică, dacă e să fac un test simplissime-malițios recunosc că nu pot ferdona nici măcar manele (le tot aud pe la veci) nici măcar O-zone, darămite altceva . Mint pot fredona bucata aia cu \"supărat, supărat sunt domane supărat\" :)
Suferind de o astfel de meteahnă , limbile străine, clasice - neoclasice, antice sau postpremoderne nu se lipsesc de mine. nu-i bai. se poate și fără. însă câteodată îmi vine să râd de inutilitatea lor, și de ghimpele pe care îl presupun în viețile unor tineri. spre exemplu, prietena mea (Facultatea de litere, comnunicare și relații publice)dă un examen. proful cădelnița (hi) între 9 și 10. așa că îi mai adresează o înrebare: declinarea în limbajl esperanto... (cine nu știe să se intereseze). vi se pare normal?
însă pentru noi, latina întradevăr ar trebui studiată mai temeinic că poate nu o să mai greșim chiar atât, nu o să mai stâlcim limba românească.
PS a apărut noul DOOM. e o porcărie...........o mare porcărie, sunt atât de multe inepții acolo că îmi vine să mă sui pe pereți.
alt PS încet încet limba noastră va adopta (între multe altele)un verb cu substativele și adjectivele aferente din engleză care nu îmi pică prea bine la stomac. a kidnapa (a răpi) din eg.kidnap, subs kidnapări sau kidnaperi. deja l-am întâlnit în \"M-am hotărât săă devin prost\" Martin Page ed JHUmanitas.
\"Să plângă copiii noștri că noi am râs destul!\" AFERIM