Cosmin Dragomir

romanul lui Stenhal! o paletă coloristică întreagă a fost rezumată aici. explicația culorilor vine bine, chiar dacă nu ne lasă să ne aberăm nițel. Probabil că altfel am fi stâlcit sensul. previzibil finalul din cauza trimiterii din prima strofă:\"din șapte în șapte ani sculptez o despărțire
amăgindu-mă mereu că este ultima\"
Întotdeauna Cosmin Dragomir

nu pot zice că sunt exaltat deși poezia a fost cam pe placul meu. consider, încă, poate sunt de modă veche, că unele cuvinte nu își găsesc rost în lexicul poetic. gen \"sexoasă\". nu sunt neapărat împotrivă, de ce să nu recunoaștem poezia de factură reală coboară în realul cu realitățile sale, însă starea pe care o poezie ar trebui să o imprime cititorului se contorsionează nefericit la astfel de întâlniri. probabil, adică sigur, poetul ne dorește induși în starea de fapt rezumată în poem însă eu, cel puțin, mă zgribulesc neadecvat!

am scris crează pentru că noul DOOM așa indică. nu îmi place însă asta e. probabil că până la urmă o să rectific. prietenii știu de ce!

o să fac tot posibilul să ajung acolo. pentru tine și pentru Virgil Diaconu.

mai întâi să vă spun ce jucăm noi, adică autorul și cu mine însumi pe mess. dacă celălalt ghicește (intuiție sau ajutat uneori de câteva indicii )ce carte citește celălalt primește o bere. până acum suntem chit. un tuborg la altul însă nu le anulăm ci sperăm să le bem înpreună cât mai curând (scuze Liviu dacă era o chestie personală, INTIMÃ :D).
despre Felix și autonumirea sa ca o autodenunțare nu am foarte multe lucruri bune de spus. nu îi recomand autorului o pauză pentru că nu se bate cu pumnul în piept. este o încercare, poate scrisă chiar lângă butoiul de la care au lipsit câțiva sau și implicit alții nu s-au desprins:D
Oricum volumul apăsați... este redutabil așa că o poezie de nivel mediu îi este iertată oricând.

așa sunt eu mai distrat. mulțumim Nia pentru veste și acord și o stea pentru ca materialul să stea cât mai mult sub primordialele (hi hi) priviri aruncate pe interfața sitului

s-a întâmplat să fiu plecat câteva zile, apoi să am probleme cu Net-ul așa că la urmă deci nu cel dintâi dar probabil nici celdin urmă îl FELICIT pe autor. sunt curios, CURIOS să văd volumul mai ales că am acordat poeziilor lui, în ultimul timp, o atenție mai mare. Așadar nu la mai multe ci la mai bune.
încă o dată Călduroasele Felicitări ale cuiva la care să nu te sfiești să apelezi! :)
Întotdeauna Cosmin Dragomir

pur și simplu obosim. răspunsul este mai științific însă nu-l țin prea bine minte. probabil că scrierea de față nu mi-a zis nimic pentru că nu sunt un gurmand, ba chiar nici măcar nu îmi place să mănânc. rar, extrem de rar, găsesc plăceri la masă. Un rău necesar.

vorbeam din punctul de vedere al culturii autohtone și nu al altora. probabil că m-am exprimat greșit (sau nu am fost explicit). Pluralul se referise numai la neapartenența stilului la cultura noastră. partea cu plăcutul este numai punctul meu de vedere. Pot să ies afară, chiar ies afară, văd și simt toamna însă nu haikuri ci într-un alt mod

chiar nu îmi plac. nu ne aparțin. cultura orientală le conferă un contex cu totul aparte pe care noi nu putem să-l creăm. din acest motiv majoritatea 5-7-5 nu exprimă nimic, nu ne gâdilă simțul. este și cazul de față

chiar ești fericită dacă ți-ai găsit rostul, ți-ai aflat menirea deși mă îndoiesc?
nu îmi place retorica (cu tot cu invocarea demiurgului)din final. Toamna (ca de altfel oricare anotimp)te poate dispune la reverii și revelații. Însă la tine suspansul se termină. Punct. după nimic. atunci ce rost mai are să vină și un final de noiembrie?

sincer nu înțeleg mesajul deși m-am străduit. pare să fie criptat rău de tot. Scrisul în general ar trebui să spună ceva. să te introducă într-o stare, să te trimită undeva, să îți răscolească anumite...
din păcate \"personalele\" de față nu mă fac decât să mă duc la alt scriitor :)

\"să nu fi tristă, să râzi. nu știe niciodată cine se va îndrăgosti de zâmbetul tău\" Gabriel Garcia Marques. E un răspuns la cronologia oferită de tine.

s-ar putea, sunt sigur, o să ajungi la momentul în care dimineața o să îți pară rău că noaptea s-a terminat și nu o să mai ai timp și de alte gânduri! :)
din păcate îmi este greu să percep textul să îl simt pentru că eu, de obicei, dimineața mă trezesc numai cu temeri.

dacă și-ai înălțat steaguri de izbândă sufletul tău înseamnă că fluturau bucăți albe de pânză. cât despre mâna căuș pe sân , sună bine deși este utilizat des (din ce în ce mai rar de când cu silicoanele:D) cu eventuală completare cu fârcul împungând podul palmei.
Imaginea cu scheletele îmi place foarte mult. exercițiu: gândiți un peisaj dezolant în care carcase albe de animale moarte împung cerul. opțional corbi și apus!
Mi-a plăcut

ca un om care greșete de atât de multe ori, și sincer nu ar avea voie să greșească atât, măp bag și eu în discuție făcând doar o simplă remarcă.
M-am hotărât să devin prost- best-seller-ul lui Martin Page apărut la Humanitas anul trecut, colecția cartea de noptieră...din păcate citez din memorie volumul fiind în biblioteca personală din Focșani, propune un nou termen de o imbecilitate crasă. Nu știu cine este traducătorul dar faptul că Ioana Pârvulescu a acceptat îmi dă de gândit. Termenul este kidnapăr, care vine de la vb a kidnapa care provine din englezescul kidnap- a răpi. Și pentru că era intraductibil s-a ales soluția această!!!

de o simplitate acuzabilă de facilitate poezia nu impresionează deloc. Asta e. Pare a fi lirică pentru copii chiar dacă mesajul se vrea matur!

pentru Dudi Tăimănescu Bălăiță
dacă textul este narat însemnează că este o narațiune. Narațiunea are un fir epic, cel al naratorului. Firul epic are o conduită, curge, se poticnește etc. Curgerea(poticneala)au un sens. Prin urmare dvs ziceți ceva mai încolo că nu are nici culoare nici sens. Culoare are și încă câtă. Dar ar trebui să deschideți ochii: \"dacă nu ar intra și corbii în decor[...] ar păli catedrala \" acum i-ați deschis???sau mai vorbim de culoare... \"cea mai plină de frunze toamnă\"Întradevăr nici mie nu îmi e pe plac această topică ușor inversată, dar nu înseamnă neapărat că nu-i bine. însă dacă nici toamna nu e colorată (sau ar fi musai să explică: frunze ruginii, paloare, cer sângeriu, etc etc etc... pre-intri-post impresionism). Să avem în vedere că Silvia nu a dorit un pastel această poezie a unei suite de sentimente care o caracterizează. O anumită sensibilitate ciudată. Spun pentru că o cunosc! o cunosc și de la Agigea și din multe dintre poeziile ei! și dacă am făcut mai devreme paralela cu corbii și catedrala mai fac o trimitere de la toamnă la afișul colorat impunător.
Să vorbim despre sens. nu mai are rost

eu am fost în vizită pe la concurență. Constructiv. dar cu pași mici pentru omenire hop înapoi!

spun copii pentru că vă plângeți de emotivitate. Noi ne plângem că nu ați jucat mai mult. Ce emoții domnule, a fost foarte bine, noi am apreciat, în plus nu suntem, atât de cârcotași, Mulțumim!