Jurnal
Dar
1 min lectură·
Mediu
24 octombrie,
la poarta vieții, bate sfios un clopoțel
o bucățică de suflet
cu mare preț.
Prin el
îmi îmbogățesc sufletul
cu priviri bune
mă face să ințeleg rostul vieții
și s-o iubesc intens
avântându-mă la acele înalțimi curate
senine.
Ce dar mi-ai dat doamne
umplându-mi viața cu rost!
023715
0
nu îmi place retorica (cu tot cu invocarea demiurgului)din final. Toamna (ca de altfel oricare anotimp)te poate dispune la reverii și revelații. Însă la tine suspansul se termină. Punct. după nimic. atunci ce rost mai are să vină și un final de noiembrie?