Cosmin Dragomir

s[ intru iar în polemică cu autoarea, că așa ne șade bine, nouă moldovenilor, dar nu pot. una la mînă sunt în necunoștință de cauză, alta la mînă sunt cam abramburit în ultimul timp să pot opina și eu mai acătării. oricum bun articolul, însă, îmi pare rău de lipsa feed-backului

însă la franceză era să rămîn corigent. :D

Inainte de a fi interesat de poezia lui Robert, i/am descoperit interviurile. volumul \"a cincea roată\" humanitas 2004 este delicios. acum, corespondez cu Robert prin mail, și abia aștept să ne vedem cu ocazia colocviului. este un autor tînăr, puternic, cu charismă. adică are toate șansele să deviă cineva

nu a comentat nimeni. nu comentez nici eu.

sper să nu rămîn aici adică la stadiul ăsta de primgînditor, mamăă ce compliment mi-am făcut din motiv sărăciei instrumentale pe care o dețin în limbă neaoșă.
Ajun de Paște. Ignat ovin am putea spune. Am intrat nițel pe site. toate bune și frumoase. am citit cîteva texte asezonate sărbătorilor pe care tocmai începem să le savurăm. Am o idee de scenariu, însă încă nu o pot valida. Tot ce scriu îmi pare fad, asta în domeniul literaturii. la articole e altfel. am devenit tranșant, și parcă scriuc u ură deși zîmbesc simandicos cînd îmi iese un artificu stilistic. nu vreau să mă transform într-un mic CTP sau întrun mic ALEx Ștefănescu. nu de alta dar sunt huliți de fiecare dată cînd sunt ărinși, cu sau fără mîță în sac.
Mă bîntuie mereu și mereu aceași întrebare: oare am ceva de comunicat. dacă scuturi nițel stilistica ar trebui să rămîi cu ceva, ceva dramatic, moralizator. aș vrea să scriu o carte a cărei lectură să o poți trece a CV, așa cum ar trebui să trecem clasicii. însă nu mă simt în stare, nu sunt conștient dacă merită să pierd timpul unor oameni cu literatura mea. momentan aștept inspirație și chef de scris. cine știe, poate voi găsi subiectul. îmi cer scuze Liviule pentru că am dat buzna,a șa cu nesimțire, în subsolul unui text de al tău. nu am făcut-o pentru rating și nici pentru altceva, însă aceste rînduri nu aș fi vrut să le scriu la personale la mine. nu ar fi avut rost.
îți mulțumesc, anticipat, pentru înțelegere

chiar e de bine. eu am pris siteul revistei oglindaliterara deja realizat, insa am mai adăugat pe ici colo cite ceva, d epR. pe site, daca il inscrieti pe trafic.ro puteti monitoriza cititorii, numarul lor, tara, modul de accesare. sunt date extraordinare. o sa vizitez siteul

negrii în biserică. contrastează nu? eu prefer să le spun africani, sau d eculoare, că negri vine de la nigger și nu e bine. Atenție la cuvinte

ferictul cîștigător al unei lecturi înainte de vreme. cel mai mult îmi place faptul că maneiștii s-au lustat între ei, ca adrian păunescu, dacă ar rămîne singur într-o arcă a lui noe, vorba lui Pleșu. Su început să-și bage nasul în societatea civilă că și așa, vrînd să fie transparentă au arătat că, în ultimii ani nu au făcut mai nimic.
Succes lui Guță!, muzica maestre

finalul e ratat atunci ce zici flroine de incipit. Ioana Găsește-i alt titlu. strică. sau abține-te de la primul vers.

s-a debarasat de crisparea facturii. sunt sigur că pînă la urmă va găsi și un regizor. din păcate la noi mijooacele sunt sărăcăcioase, că d eregizori nu decem lipsă, din cîte am înțeles eu. regizori buni, tineri...

Paul daian. merit[ de citit intreviul.

Pentru aparitii, si pentru traduceri.

întotdeuna ne-au furat albitri, și cînd am căștigat doar datorită spiritului nostru războinic, care nu ne-a părăsit, sîngele de traian etc.
Chestia cu Dracula: este o lecție de istorie care ar terbui să fie predată. însă faptul că el este confundat pînă la suprapunere cu Vlad țepeș nu mă deranjează. din ce motiv. trusimul. dacă e nevoie de confundarea cu Mireca cel Bătrîn o putem face și asta. Citeam întrio revistă, cred că National Geographic cum în Australia există niște peșteri: \"Peșterile lui Solomon\". vine turistul acolo, face un tur și la urmă i se zice, știți astea nu sunt chiar ale lui Solomon, adică nu sunt deloc. însă nu-i așa că v-au plăcut chiar anonime fiind?

Ela, șia ici vreau să îmi cer scuze celor publicați în Oglinda Literară pentru nenumăratele greșeli. nu sunt din vina mea, dar nici nu dau vina pe alții. pur și simplu s-a greșit. sper ca încet încet aceate erori să nu mai existe.

nu este un domeniu nou de polemică. apărut erecent la noi două cărți tratează această problemă: \"Evanghelia după Iuda\" Robert Morrel și \"Evanghelia lui Iuda\" Robertto Pazzi. ultima mult mai angro, deoarece acțiunea, plictisitoare de altfel ca întreg romanul gravitează în jurul unui guvernator roman. Cristian Bădiliță coordonează un volum la POlirom: \"Evangheliile apocrife\"carte care prezintă textele celor mai imporatnte evanghelii apocrife, din cîte știu eu în număr de 98. Cel mai contrversat personaj al istoriei religioase, IUda, cel mai urît om d epe planetă, are dreptul la o redefeinire a imaginii. el nu est evinovat și din acest motiv ar trebui reabilitat. Robert Morrle ne propune un unghi interesant și plauzibil, acela al Unui Iuda care vede în împărția promisă un israel necopupat de romani. Isus întîrzie revolta și el se simte trădat. Atunci trădează la rîndul său și se spînzură din simplul motiv: nu mai avea ce să facă, visele i-au fost spulberate, țelul său în viață, pentru care făcuse toate sacrifiicle posibile, s-a dus pe apa Sîmbetei. Se vorbea la un memnt dat de existența unei evanghelii a lui IUda, care, bineînțels se termina înainte de răstignirea lui Isus, și care ar fi fost ascunsă în subsolul Vaticanului. Nu se știe nimic sigur. Cărți cntroversate au readus subiectul în prim plan: \"Confesiunile unei măști\"Mishima, \"versetele satanice\"Rusdie, \"Evanghelia după Isus Hristos\"Saramago, \"Codul lui Da Vinci\"Brown etc.
În aceeași ordine de idei Haim Cohn scoate la editura Teșu Solomovici \"Arestarea. procesu. răstignirea lui Isus Hristos\". această carte propune rejudecarea cazului Isus, acum din contemporaneitate. Odată cu înființarea statului Israel,mai 1953 din cîte îmi aduc aminte și preluarea celei mai importante funcții juridce în stat de către Cohn, mulți înalți prelați europeni i-au cerut această rejudecare a celui mai cunoscut caz din istoria juridică.
eu îii acord lui Iuda multe circumstanțe atenuante plecînd de la divagații infantile: dacă nu era el nu s eproducea răstiginirea respectiv învierea, deci nu se împlinea menirea spusă înainte de profeți, pînă la alte amănunte referitoare la neexistența în cronicele romanilor a unor relatări mai pe larg ale momentului, și romanii, Ioan peia știe bine, erau extrem de minuțioși la chestiile astea.
aș mai scrie multe aici însă ele vor face alibiul unui eseu mult mai complex pe care sper să îl termin pe la vreo 60 de ani

elevi silitori? s-au dus pe apa sîmbetei ăștia. sunt ospeci epe cale de, ști tu de ce că nu vreau să spun clișeul pînă la capăt!
Un poem drăguț, descriprivisticto-optzecist. nu mai ține la mine

noroc că îți urmăresc textele că altfel eram privat de jurnalul tău. e o altă manieră, cea ne a iniția un jurnal prin comentarii. o altă manieră atrăgătoare! cu atît mai mult cu cît la commuri se afișează timpul scrierii:D

Insa la scoala manualele de istorie ar trebui sa fie supuse unor modificari drastice. Istoria masluita preyentată pînă acum - și nu mă refr la manualele din timpul comunismului - trebuie rectificate. Unii au ajuns să schimbe istoria după bunul plac, de parcă alții nu ar fi trăit-o. Fazele cu defensivitatea româniei, cu Cadrilaterul cu pactul cu nemții dinaintea războiului mondial secund etc. Realitaea ar trebui prezentată pe șleau și după aia să ne apucăm s-o refacem în folosul nostru:D
Și eu sper, însă sunt de o altă factură, nu pot îndulci ceaiul la glicemia noastră. asta e tot, poate din aceste motive sunt mai tranșant, și uneori ostentativ. eu iert pe toată lumea, și nu cred că e vorba de iertat dar atacurile la persoană pe aceste subiecte chiar nu au ce căuta. este logic să avem păreri diferite însă ar trebui să le respectăm, și astfel poate am ajunge la un consens în favorea noastră. dacă nu putem intreține un dialog inițiat de cineva, de tine, și încercăm să propunem varianta noastră drept cea mai cea atunci nu avem nimic d ecîștigat

ani trăiască, mulți ani trăiască, laaaaaa muuuulți ani:D

cu Făuritul în România este explicată în articolul de pe prima pagină a sietului, la societate. eu nu sunt de acord cu tendința asta, însă acel congres se numea astfel și eu am explicat oarecum ideea mea. Ce mă determină? cunoașterea fenomenului din interior. dacă vrem să branduim ceva, să fardăm această imagine a țării pentru o vinde - nu în sens rău, ci ca atracție turistică, atunci ar trebui să știm exact ce suntem și ce vrem să fim.