Cosmin Dragomir

Acum ar trebui să știu Fiecare zi e ca un dinte Dintr-un fermoar gros, din plastic, Albastru sau verzui, ușor de tras, Și fiecare trăire culisează ușor. Cu siguranță cursorul va deraia sau se

tânăr jurnalist de succes, fost critic literar în devenire, fostă tînără speranță poetică (acum nici speranță nu mai e), prozator ratat, tradus în română, teluric, frumușel, dacă e să ne luăm după

Fotolii moi, cu bile Albe și grena. Mese joase, maron Pereți murdari, plini de înscrisuri stângace Un tuborg gold în sticlă verde L. lângă mine. Îmbrăcată în negru citește ziarul. Eu lângă ea.

va anunt cu deosebita placere ca revista Oglinda Literara a publicat si in mai o serie de texte ale membrilor siteului. astept in continuare propuneri pe adresa cosmindragomir21@yahoo.com lista

aseara a fost altfel eram atât de aproape și realitatea era despărțită de câteva sticle cu bere strong. și gropițele și fluturatul irezistibil din gene ca în emoticon îmi era atât de la

Dacă azi ar fi Vinerea Patimilor ar trebui să scriu ceva care să semene cu un poem, Așa i-am promis adinei Ar trebui să-mi rememorez morții și să-l cinstesc pe Isus, Așa i-am promis

pot fi agentul de circulație din creierul tău prost asfaltat sau copilul care se masturbează în pântecul mamei daca nu mă decid repede nu voi crește mare

In numărul din martie al revistei Oglinda literară (www.oglindaliterara.ro) puteti gasi o serie de semnaturi ale colegilor de site: Aida Hancer, Daniela Luca, Felix Nicolau, Geta Adam, Ghinea

adinei s Moto: puterea scâlciată a gerunziului Orice ejaculare era explozia unui pistol cu confetti, de fiecare dată alte și alte culori, așa cum văzuse, copil, într-un bâlci, printre lanțuri,

A doua zi tot satul era strâns în curtea primăriei. Cadavrul fusese adus aproape pe întuneric și acum aștepta deciziile consiliului întins impasibil pe masa de protocol. Înainte să ajungă primarul

Sunt cel puțin două lucruri pe care le pricep oricât m-aș strădui: etichetele sticlelor de vin și discursurile prezentatorilor de modă. Primele dovedesc că licoarea are gust inefabil întrucât șprițul

[...]Casa păstra rănile sângerânde intacte, cu sute de ciori înfipte în acoperiș, în ziduri, în lemn și tencuială, penaj uni ca podoabă de indian american, cu dâre lungi, groase, de sânge putred ca