Cosmin Dragomir

volumul mi s-a parut slabut. fortat de multe ori, o pozie stearpa asa nata de multe valente, contondenta in ritm. aferim

să cumva să îmi zici că și tu ai sărit de pragul gramaticii și folosești licențe poetice. te rog nă sări acest prag.

sa ma detasez de acei provinciali care considera ca tot ce e rau sa intampla numai la noi\" Umberto eco cinci scrieri morale - parafrază

parcă e rubrica celor de la Fără Zahăr din suplimentul de cultură

ci de însteluțat. consider că această opțiune ar trebui folosită cu mai puțină lejeritate

steluțarii!!! nu prea pricep eu de ce această poezie nu e la atelier.
\"sarea gândului ne frige
munți străini tăceri apasă
inima se frânge, toamne-adânci\" clișee fumate de pre și post pașoptiști cu sămănătorismul și parnasianismul împreună. rime aletorii gen mine/străine, lepezi/repezi sunt bagatele epuizate de școlarii de generală. etc...

când zice guvernarea, da. nu avem dreptul să credem altceva.
:D
imporatnt e când e comemorat și nu neapărat data exactă. ca la isus nu? ce tare asta religioasă venită din tastatura mea

fac și eu ca traian, că mi+a atras atenția comentariul lui. nu înțeleg de ce ar trebui ca la un cenaclu să se citească în complemetaritate. adiacență subliminală ori what the.... textele pot fi luate separat iar deosebirile sau asemănările sunt un subiect (același) care ține de abordarea discuției, și mai ales de tehnica moderatorului de a isca ceva feed back în sală. cât de simplu

o veste bună. eu zic că ajung dacă între timp mă lasă răceala de la rinichi și bronșita cronică. dar cine mai știe...

dar se intampla si chestiia colo fara voia mea. din pacate.

cum Al Florin tene din plagiator a ajuns acum si critic de arta. nu ma mir, era una dintre putinele titluri pe care nu si le asumase. oare premiul III ii mai poarta numele ca anul trecut sau intre timp o fi prins nitica roseata in obrajori?

mamele sărută băieții în paltoane cu pistoale la tîmple îi mîngîie repede le zîmbesc

dansez într-un spot albastru
îmi urăsc mîna dreaptă afară
trec mașini de carne
mai aproape
sunt puși cu fața la zid

dansez într-un cerc de lumină încet niște copii îmi urăsc din dreapta
senin apucă peștele de cap îl despică de la gît în jos cu un cuțit îi scoate măruntaiele le aruncă încă mai zvîcnește
ei sunt puși la zid
îl întinde îi rade coloana și oasele moi îl spală iar pe podea sunt alții care se zbat
eu nu știu am o rochie albă cu buline vaporoasă cu funde în întuneric stau mașinile de carne trec greu pe străzi peste chipuri prin
case ei tac vizează

iti pot itoarce imbratisarea pentru ultimele patru versuri care sunt foarte bune. daca poemul se reducea la atat era sublim. tacerea mainilor tale deschide aripi, ca expozitiune, explicatii dexiste ale sesnruilor nu isi au rostul. precum o corabie... imaginativ si senzorial daca reusesti sa te asimilezi apei sparte de cala ascutita, apa e rece, frecarea minima, lemnul uns al corabiei, eventual si marinari strasnici:d, glumesc. iar apoi revenirea la persoana 1, ca simplu si elogiat verdict. final minunat

ești conștient de perpetua mimare nichitstănewsciană pe acest site. mulți, mult prea mulți nu au depășit lectura lui și chiar sau împotmolit la cele 11 elegii. ar trebui să scăpăm de această \"umbră\", nu crezi?

Cosntantin te afli în proximitatea dorinței mele. foarte aproape.
Felix. sper să nu te fi vlăguit plânsul. să nu te asanezi.
Dana. există un mic pasaj care explică ceea ce tu acuzi.
Ionela. nu există o parte frumoasă în text. dincolo de eventuala estetică este tragismul

auzit de Magda Ursache, și de Petru Ursache, și îi și cunosc, și am stat și puțin de vorbă. pe deasupra am mai citit și din cărțile domniilor lor și chiar edițiile eliade îngrijite de cei doi ieșeni. Magda Ursache paote fi urmărită număr de număr în revista Oglinda Literară, unde sunt redactor, și acolo veți regăsi în editorialele dumneaei același stil acid, tranșant, găunos pentru unuii, revelator pentru alții. am o rugăminte Lucia, contactează-mă pe cosmindragomir21@yahoo.com sau id cosmindragomir21, am o rugăminte

țin să te contrazic. musai. o criză a scrisului nu există, adevăr vizibil de la mai multe poște ca buzduganul zmeului, dar p criză a ideilor îmi pare mie că și-a făcut culcuș în austerul nostru cerebel creator. de ce zic acest lucru. plec de la afirmația lui Bogdan Ghiu, la o lansare de carte în cadrul Târgului Gaudeamus, în care explica de noi nu avem un Nobel pentru literatură. citat aproximativ deși este din agendă \"noi, românii, nu avem conflicte universale, nu le găsim nu le creăm\" de aici am avut o discuție cu câțiva scriitori cunoscuți (chiar cunoscuți) și am constatat că exact acest lucru ne lipșește. de ce Ismail Kadare, spre exemplu, reușește să găsească aceste conflicte și, fără pretenția de a le epuiza, le foloșete în folosul propriei literaturi. de ce noi suferim de un localism exacerbat dar care arareori are implicații sociale și acide la adresa contemporaneității? de scris se srie mult, însă cui folosește? doar câteva romane actuale pot face față, traduse fiind, altor literaturi, altui tip de cititori, altui sistem de lectură, altor metalități colective. globalizarea noastră este \"locală\" - din păcate

Adela mersi. nu știu ce să zic.
Rodion prefer toamna patriarhului

un mic paralelism patetic între situția germană și cea autohtonă pornind de la CNSAS. la nemți totul s-a rezolvat extrem de simplu și efice prin publicarea arhivelor pe net, unde ot obișnuitul cu navigarea poate consulta detalii prinvind foștii. marea problemă constă însă în modul de percepție și de înțelegere a contextelor. una e să colaborezi alta e să crezi în acea direcție. una e să fii tânăr, și să vezi lumea printr-un sistem cartezial diferit, alta e să te apuce remușcările la senectute. nu toți oamenii trebuie judecați în același ritm, nu gregaritatea ne ajută, nu execuția în masă în piața publică. lapidarea este extrem de periculoasă dacă se face pe fugă, la nivel de instic primar. istoria o dovedește. care este diferența în Gunter Grass și Goebless de exemplu? una radicală, nu? care este diferența între Eugen Simion și Eugen Barbu, tot radicală. unul este Eugen Frunză și altul George macovescu. să nu uităm că Zaharia Stancu, George Macovescu sau DR Popescu au intermediat foartebine și în folosul scriitorilor relațiile dintre ei și putere. erau aserviți comunismului dar și culturii. Din Macovescu vor rămâne jurnalele, ca poet e slab, din DR Popescu \"F\", \"Vânătoare regală\" și \"Duios Anastasia trecea\", din Eugen Barbu \"Groapa\", \"principile\" cu toate scadalurile iscate în jurul unui posibil plagiat, deși eu personal cred că jurnalul său, publicat într-o revistă literară are aere de făcătură. în schimb din Eugen barbu o să mai rămână și \"Săptămâna\" și prietenia cu Vadim Tudor. Gunter gRass o să rămână prin opera dată, prin nobelul primit, pentru că acea confesiune făcută recent nu îl va compromite decât parțial. \"colaborarea\" sa nu se ridică la nivelul unei trădări a principiilor umane, nu a făcut parte din mașinăria aceea infernală a creșterii în grad funcție de cruzimiile comise, de atrocitățile inventate. grass era un copil, la fel ca și actualul papă

fondului valoros îi șade bine o formă corectă. nu de alta dar nu alegi fructele bătute, deși nici cele îngrășate chimic sau vopsite deși fac cu ochiul. există un echilibru în teoria lui maiorescu, până la urmă mesajul, care este prim în ordinea intereselor, nu poate fi asimilabil decât printr-o intrefață gurgitabilă, plăcută. din acest motiv se pune accentul pe această regulă. acum revenind la cantitate și calitate, ultima se referă și la această problematică de limbă, diacritice etc.
despre text. este un text ludic, în care te complici destul de mult și nu încerci să fugi de clișee. una e să ți le asumi și să le faci varză, alta e să le folosești cu încredre. cred că textul, ușor cizelat ar reuși mult mai bine.