Corneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
Pe textul:
„De ce a plîns văduva?" de Corneliu Traian Atanasiu
Ai pus punctul pe i. Încercarea se potrivește jocului vieții, succesul celui social. Care cel mai adesea te înstrăinează.
Pe textul:
„Arhetipul încercării" de Corneliu Traian Atanasiu
Pe textul:
„Arta comentariului (fișă de lucru)" de Corneliu Traian Atanasiu
Miza mea cădea însă nu atît pe jocurile intensității, cît pe acelea mai subtile ale nuanței și ale grijii modeste de celălalt. Un gen de responsabilitate care, evident, include tot ce spui: ingeniozitate, răbdare și stăruință.
Pe textul:
„Faptă și patimă" de Corneliu Traian Atanasiu
Pe textul:
„Arhetipul încercării" de Corneliu Traian Atanasiu
Să nu știi ce să faci cu o minune e ca și cum a-i da norocului cu piciorul. Gest obișnuit, dar... în registrul sacrului - blasfemator.
Pe textul:
„În slujba minunii" de Corneliu Traian Atanasiu
O să citesc romanul. Am citit alte două sau trei ale lui Kazantzakis. Filmul va fi sîmbătă la 22.15 la B1TV.
Nu cred că-mi aparține sentința. Dar e evident că iubirea nu e deloc socială, izolează cuplul într-un paradis dezavuabil. Cred că nu ți-e necunoscut nici motivul sinuciderii iubiților care au atins absolutul și n-au de ce mai trăi, nu se mai pot întoarce în mizeria vieții cotidiene. Se sinucid cît sînt încă în plenitudinea fericirii, înainte ca socialul să atenteze la iubirea lor. Înainte ca frații-lupi să dulmece sînge.
Pe textul:
„De ce a plîns văduva?" de Corneliu Traian Atanasiu
Scuze pentru cîteva virgule scăpate în comentariul anterior și pentru cuvîntul - fașă - scris greșit.
Pe textul:
„Generația pro și generația anti" de Cristina Andrei
Revolta maselor, omul recent (fără rădăcini), voga locală a manelelor sînt fenomene care depășesc această generație. Caracteristica pro poate fi găsită în fașe în aplicarea fără discernămînt a multiculturalismului.
Pe textul:
„Generația pro și generația anti" de Cristina Andrei
Un sfat. Pentru că n-ai posibilitatea de lăsa un spațiu liber înainte de fiecare paragraf, e și mai elegant, și mai confortabil pentru lectură să lași cîte un rînd între paragrafe.
Pe textul:
„Geisha" de Filip Ruxandra
RecomandatUn sfat. Pentru că n-ai posibilitatea de lăsa un spațiu liber înainte de fiecare paragraf, e și mai elegant, și mai confortabil pentru lectură să lași cîte un rînd între paragrafe.
Pe textul:
„Geisha" de Filip Ruxandra
Recomandatsub bolți frunza galbenă -
ploaie de senin
Pe textul:
„reverii (VIII)" de Corneliu Traian Atanasiu
Cînd te-ntorci cu spatele la TV, vezi că a ieșit soarele. Știam un banc cu doi pensionari reacționari care cîrcoteau dimineața pe banca din parc.
- Îți mai aduci aminte ce bine era pe vremea lui Ceaușescu?!
- Cum mă, nu ți-e rușine, păi... etc, etc.
(și repeți întrebarea retorică și răspunsul ofensat)
- Da, da, da\' ce tineri eram.
(există și o variantă mai virilă pe care n-o spun acum)
Pe textul:
„România.mon.amour sau din zece nici unul pentru națiune" de Ioana Petcu
RecomandatPe textul:
„Sărbători fericite!" de Hanna Segal
anume
cu disperare
Sper că nu faci vreun apropo la veleitarii culturii? Blocuri sînt multe. Disperarea e mare. Te-apucă lehamitea.
Pe textul:
„nu ca ar avea vreo importanta ce anume isi doreste..." de Ioana Barac Grigore
însemnam întinsul\". Urme pentru nesațul sufletului:
\"Mulcom încă scumpul gînd
către-un loc mă-drumă,
unde soarele îți bea
urmele din brumă.\"
Pe textul:
„reverii (VIII)" de Corneliu Traian Atanasiu
1. E o precizare că n-aveam relații intime, erotice. Și o pregătire pentru a diferenția această primă întîmplare de următoarea.
2. E o eventualitate pe care, cu părere de rău, cred că n-o voi mai apuca în viața asta. Și cum nu cred în reîncarnare... Ar fi sunat... nesperat.
3. Pentru că ea, nu-mi vine pe limbă cum îi ziceau sătenii, era edificator, este o venetică și o schismatică, nu se închină ca ei, ortodocșii. Ea n-are suflet, e necuratul. La ultima întrebare retorică, semnul l-ai strecurat în paranteze, cred că răspund parțial în textul ce urmează: Stihia feminității și feminismul ultragiat. Este o legătură esențială: feministele sînt înstrăinate de sinele lor (feminin). Poate perfectibile - și prin dans.
Pe textul:
„ Două întîmplări și o scenă dintr-un film (cum se distilează esența feminității din isprăvile vieții și din plăsmuirile artei)" de Corneliu Traian Atanasiu
Pe textul:
„Poeți români premiați la concursuri internaționale" de Maria Tirenescu
Și aș vrea să mă crezi - tot sîntem la o discuție asupra comentariului -, m-a încîntat tonul tău stăpînit, plin de nuanțe, aluzii și vagi deziluzii, dar știind să se ferească de stridențe. Și mai ales de grobiana tragere de șireturi. Constat aici o convergență pentru care îți mulțumesc încă o dată.
Pe textul:
„Arta comentariului (III)" de Corneliu Traian Atanasiu
