CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Maria, o să le introduc în bibliotecă. Sînt mereu la dispoziția celor ce vor să introducă alte linkuri în această bibliotecă.
Magda, tu știi mai bine că această colaborare există în alte părți ale lumii și că site-urile lor sînt extrem de bine puse la punct. Sînt convins că dacă și voi doriți lucrurile vor merge bine. Lista mea e destul de lungă și mai am de postat aici multe texte existente deja.
Pe textul:
„Un minunat exemplu de haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextar fi îngustimea gustului și teama că gusturile mai variate, mai largi ar putea slăbi autoritatea unor modalități de scriere a căror pseudovaloare constă doar în recență și adeziune pătimașă de grup.
Părerea mea este că un gust exclusivist este unul care procedează așa cum spune Sorescu în Pericolul orgelor. Încearcă să le compromită și să le adjudece pe celelalte doar ca auxiliare inferioare. Este aici o teamă pernicioasă de tot ce nu ne e cunoscut.
Pe textul:
„Makoto - sinceritatea în haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextși potrivnicia n-o să dispară niciodată, dar e posibil ca unii să nu mai fie atît de pripiți în a exprima păreri prea subiective. Miza este formarea gustului pentru cei ce simt și își doresc acest lucru. Știu că postasei și tu cîteva comentarii, aș putea da un link la ele dacă mi le spui.
Pe textul:
„Un minunat exemplu de haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextPăi uite de ce, la asemenea verdicte: oricine și oricât ar spune, orice demonstrație mi-ar face, nu pot să văd în haiku decât strănutul unui mini/poet rămas cu inspirația în prag (Peia), atunci cand mazgalesti 5 cuvinte banale pe un colt de servetel folosit (enache), nu există nici un fel de portiță deschisă spre vreo discuție. Este doar fandoseala celor ce știu totul fără să dorească să afle ceva.
Închid deci comentariile pentru că lucrurile au fost limpezi de la început. Sînt unii care au gust pentru unul sau altul din cele două genuri de poezie. Mai puțini care au gust pentru ambele. Nu are rost o confruntare în care cineva neagă un gen.
Pe textul:
„Karumi - simplitatea adîncă a haiku-ului" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextși eu, Cristina, ca primăvara asta să fie o reînnoire.
Mă refeream la faptul că nu poți înhăma caii la ursă, Maria, la căruță, mare sau mică, da. Că alții le zic urse știam. Mă plîngeam doar că orice traducere este, cum se știe, și o trădare.
Pe textul:
„O membră a site-ului într-o antologie internațională" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextai un bilet de favoare în primul rînd. Mai ales că ești pentru că ești un spirit combativ.
Pe textul:
„Makoto - sinceritatea în haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextavizată este prețioasă pentru a domoli elanurile parașutiștilor din divizia diversiuni. Mai ales că ai rezonanță.
Pe textul:
„Karumi - simplitatea adîncă a haiku-ului" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextexact ce trebuie: rectitudinea coloanelor. Pe ele se poate sprijini un capitel sau acoperișul unui templu, dar niciodată nu vor fi doar o estradă pentru improvizații de bîlci.
Pe textul:
„Pericolul orgelor" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextse maturizează abia prelungite în nostalgie, Maria. Acolo sînt reînsuflețite de farmecul pe care îl dăm regretelor.
Pe textul:
„anotimp rătăcit" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextModestia haiku-ului constă tocmai în faptul că nu ambiționează să fie ceva închis și terminat, el are nevoie de participarea activă și intensă a cititorului. Focalizînd asupra unui fapt, amorsează doar capacitatea de rezonanță a fiecărui lector. Atrage doar atenția spre ceea ce pot spune lucrurile celor ce au exercițiul și voluptatea contemplativului.
Djamal, am schimbat versul. Sper să fie mai bine.
Cristina, poteca ta este demnă de a fi urmată.
Magda, tu ai urcat în șaua sugestiei și ai luat-o la galop. Înaripat. Și nu m-ai lăsat nici pe mine pedestru.
(Vouă vă spun că știu că sinteți discreți: haiku-ul este o alăturare de țevi de orgă, fiecare trebuie să-l citească alipindu-și (z)buciumul de celelalte.)
Pe textul:
„anotimp rătăcit" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextmodificările dorite, trebuie să apeși butonul trimite. Poate ai uitat.
Pe textul:
„Karumi - simplitatea adîncă a haiku-ului" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextEsențe concentrate în imaginile tale. Poezia stă sub semnul mîinii care înțelege - atinge, consimte, mîngîie, alină și, iată, răsare apoteotic ca un soare fragil și darnic, sîn și porumbel, dimineață de duminică.
Pe textul:
„mâna ta stângă" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
Contextmă bucur că poemele tale, excelente, sînt o dovadă că se poate scrie în acel spirit venit parcă de departe, dar care ți-a devenit intim, dacă sufletul tău este bine acordat. Combini, cum e firesc într-o tanka, imagini sobre și emoții reținute. Forța versurilor stă în acea implozie subînțeleasă, abia vizibilă într-un palpit discret. În tăcerea pe care ele o induc pentru a prelungi contemplarea.
O tăietură perfectă între cele două părți, marcînd acea diferență pe care cititorul trebuie să o îmblînzească, să o integreze armonic. O poezie care te domolește, te cuprinde și te pătrunde, te îndeamnă să rămîi indefinit în atmosfera șovăitoare a umbrelor .
Pe textul:
„Aerul iernii" de Magdalena Dale
0 suflu
ContextCît erai ironic (sau doar vroiai să fii), confuzia putea fi încă o figură de stil rentabilă și salvatoare. Așa faci afirmații bătăioase, dar lipsite de forță spirituală. Astăzi, în era informatizării, lumea este una în care ușor, ușor culturile devin permeabile una la alta. Surdina aceea poate fi recuperată de cel ce își formează gustul pentru altă cultură, chiar dacă nu s-a născut în ea. Este un pariu pe care unii îndrăznesc să-l facă. Pentru a depăși faptul că s-au născut doar într-o provinicie culturală. Alții nu. Și, nu știu de ce, îi apucă supărarea. O supărare care frizează năbădăile patriotismului local.
Ca să guști unele genuri literare, și să fii în stare să încerci să și produci așa ceva, trebuie să dobîndești o anume structură sufletească capabilă să vibreze la ele. Dacă stai doar pe tușă și faci galerie, n-ai însă nici o șansă. Depresia care te apucă mi se pare prea vivace. I-ar sta mai bine temperată.
Pentru unii cultura înseamnă și dezmărginirea orizontului, multitudinea și varietatea gusturilor, capacitatea de a găsi portițele pe unde se poate face trecerea între ele și se pot găsi convergențe. Dar pentru asta ai nevoie de deschidere și de o anume îngăduință. Lipsită de priviri chiorîșe.
(Cred că ți-ar sta bine să folosești un stil mai îngrijit, nu de alta, dar de dragul ideilor. Dacă ții într-adevăr la ele.)
Pe textul:
„Karumi - simplitatea adîncă a haiku-ului" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextca și peia, vrei să fii glumeț. Dacă te referi la ce am scris eu (și voi mai scrie în ciuda celor ce strîmbă din nas), ți-a răspuns prea bine Anni. Dacă însă te referi la poezia japoneză, nu prea cred că ai forța să negi o cultură decît cu avîntul debordant al inculturii nărăvașe. S-au mai văzut asemenea denigrări. Unii scoteau scurt și edificator pistolul (cînd auzeau de cultură).
Pe textul:
„Karumi - simplitatea adîncă a haiku-ului" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextun r mai puțin.
Mă bucur, Anni, că vezi rostul acestor rînduri într-un atelier literar. Dar și mai mult de faptul că guști haiku-ul care e într-adevăr un gen de poem accesibil celor care n-au prea mult timp și se hrănesc cu roua de fast-food spiritual prelinsă pe zidurile cetății.
Pe textul:
„Karumi - simplitatea adîncă a haiku-ului" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextbine-ai venit! Ai o figură de copil poznaș, parc-ai fi ucenicul vrăjitor. Sper ca încetișor să și încerci cîteva micropoeme mirosind a haiku. Mi-aduc aminte că am uitat să-ți răspund de anul nou și îți spun acum: La Mulți Ani!
Poezia de pe site e cam ne-regulată. Vreau să spun că nu pera ține cont de reguli. Poate mai treci pe la ioan peia, am văzut că scrie și despre poezie. În rest aici totul se face din mers: faci, greșești și înveți din greșeli.
La \"Eveniment cu repercursiuni cosmice\" trebuie un i mai puțin. Ghici care! (http://dexonline.ro/search.php?cuv=repercusiuni)
Pe textul:
„Karumi - simplitatea adîncă a haiku-ului" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextam găsit încă trei postări pe care le-am pus pe rafturi: concursul de haiku organizat pe site în 2005 și două texte despre tanka și haiku ale lui Dan Mitruț.
Rog pe toți cei care știu și alte texte să mi le semnaleze.
Rog pe toți cei care știu și alte texte să mi le semnaleze.
Pe textul:
„Biblioteca poeziei nipone" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextconsiderate în sine, sînt toate expresia unei sensibilități atente, notații subtile ale celor observate, văzute. Dar numai două dintre ele sînt haiku-uri. Primele două reprezintă o singură imagine și nu măcar două (între care poate apărea un contrast, un dialog). Linioara primului este inutilă și falsă, căci în ultimul vers se continuă aceeași imagine.
Al patrulea păcătuiește prin faptul că ultimul vers e un fel de titlu pentru ce spun celelalte două. Primul conține o metaforă frumoasă, dar oarecum prohibită-n haiku.
Al treilea și al cincilea sînt haiku-uri veritabile. Au cezură bine maractă între cele două imagini. Imaginile provin din două universuri diferite: cel natural și cel uman. Contrapun stihia în manifestarea ei oarbă sau în vastitatea suverană unor fragile prezențe omenești, opunînd fueki (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii) lui ryuko (efemerul, ceea ce este vremelnic, trecător, de obicei legat de om).
Am citit și ce scriai la început pe prima pagină de postări. Ești în progres uriaș, știi deja ce trebuie făcut. Simți spiritul haiku-ului.
Al patrulea păcătuiește prin faptul că ultimul vers e un fel de titlu pentru ce spun celelalte două. Primul conține o metaforă frumoasă, dar oarecum prohibită-n haiku.
Al treilea și al cincilea sînt haiku-uri veritabile. Au cezură bine maractă între cele două imagini. Imaginile provin din două universuri diferite: cel natural și cel uman. Contrapun stihia în manifestarea ei oarbă sau în vastitatea suverană unor fragile prezențe omenești, opunînd fueki (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii) lui ryuko (efemerul, ceea ce este vremelnic, trecător, de obicei legat de om).
Am citit și ce scriai la început pe prima pagină de postări. Ești în progres uriaș, știi deja ce trebuie făcut. Simți spiritul haiku-ului.
Pe textul:
„Buchet de cuvinte albe" de Cristina Rusu
0 suflu
Contexteu nu fac demonstrații și nu încerc să te conving de nimic. Mă adresez cui vrea să aibă informație pentru a încerca să-și formeze gustul și eventual să scrie haiku (în special celor care nu pot citi lucrurile astea în engleză, unde le găsesc din belșug). Gustul însă are nevoie și de familiarizarea îndelungă și directă cu poezia respectivă. Dar și de o anume înclinație și chemare. Și, cred eu, și de un pic de noroc. Uneori și de un anturaj prielnic.
Cît timp te exprimi atît de delicat, părerea ta nu mi se pare mai mult decît un hapciu și îți răspund politicos:
- Să trăiești!
Cît timp te exprimi atît de delicat, părerea ta nu mi se pare mai mult decît un hapciu și îți răspund politicos:
- Să trăiești!
Pe textul:
„Karumi - simplitatea adîncă a haiku-ului" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Context