*17. Nick Kuny şi Maria.
Cercul colorat îi aduse în modul bineştiut de ei acum pe suprafaţa planetei Proxima şi porniră în tăcere spre locul unde-i aştepta „Pacifis”, care de altfel nu era deloc
*16. To Kuny e totuşi, prietenos.
Ly, albă ca varul, se întoarse uimită spre To Kuny:
- Tati... şopti ea temător, cu vinovăţie în glas.
Iată că, în cele din urmă se întâlniseră cu domnul To
*15. O scurtă călătorie.
Ajungând destul de repede la acea mini-bază aeriană, se urcară într-un „avion”, care se ridică în linişte deplină şi porni direct, cu o viteză apreciabilă, spre marginea
*14. „Oraşul liniştii” sau „Oraşul tăcerii”.
Se suiră în straniul avion care-i adusese la spaţioport şi porniră pe nesimţite spre locul de unde veniseră. Ly şi Nick avuseseră grijă ca zborul să
*13. Spaţioportul Proximei.
Ly şi Nick îşi conduseră oaspeţii la ceea ce în termeni tereştrii s-ar denumi o „bază aeriană de pe suprafaţa planetei Proxima”, sau altfel spus, mai simplu, un
*12. Convorbire între prieteni.
Dimineaţa următoare, când se treziră, constatară lipsa Mariei de la bordul navei, dar nu intrară în panică, închipuindu-şi că aceasta se trezise înaintea lor şi
*11. O discuţie controversată.
Numai Lia, consilierul misiunii, nu intrase încă, împreună cu colegii ei, în nava lor cea albastră şi confortabilă. Încântată de tot ceea ce văzuse, ea rămăsese să
*10. „Pacifis” primeşte o vizită.
Conform planului stabilit de Ly Kuny, se îndreptau deci spre „Pacifis”, nava cu care cei şapte tineri călătoriseră timp de aproape şase ani, în drum spre Proxima,
9. Captivanta poveste a planetei Proxima.
Cu toţii se întoarseră în direcţia din care se auzise vocea, adică spre cercul colorat. Doar Ly rămăsese nemişcată locului, ca împietrită. Mirată,
*8. Minunata Ly Kuny şi fratele ei, Nick.
Ly se îndreptă spre tunelul subteran. Coborâră treptele ce despărţeau oraşul de pe suprafaţa planetei de lumea subterană. Ajunseră în dreptul uşii unde
*7. O discuţie inutilă?!
Deci, conducătorul planetei Proxima, domnul To Kuny, îi lămurise în privinţa navei „Pacifis”, dar încă erau multe alte amănunte de lămurit. Tocmai de aceea, domnul To Kuny
*6. To Kuny lămureşte situaţia.
Nick Kuny îi conduse până la biroul tatălui său, conducătorul local, birou care se afla într-o impozantă clădire din oraşul de pe suprafaţa planetei. Intrară în
*3. Prizonierii unei lumi necunoscute?!
Lucian se retrase într-o altă încăpere a navei, căci se simţea tare obosit, cât şi abătut; toate aceste discuţii la care fusese solicitat îl epuizaseră
*5. Proxima.
Sălile lungi, nici foarte înguste, nici foarte largi, erau dotate cu aceeaşi aparatură modernă şi atât de necunoscută celor şapte tineri, ca şi cea din nava aceea rotundă şi
*4. Planeta misterioasă.
Uimitoarele afirmaţii ale roboţilor.
Iată deci că-i lăsaseră şi fără propria lor navă. Rămăseseră fără „Pacifis”, pe care o considerau deja pierdută, definitiv, fără
*1. Întâlnire neaşteptată.
După o călătorie spaţială neîntreruptă de cinci ani şi jumătate intraseră în galaxia din care făcea parte planeta Proxima. Micşoraseră simţitor viteza navei, realizând
*107. Câteva amănunte.
Obiectivul urmărit – planeta Proxima – era o planetă total necunoscută oamenilor. Nu se ştia decât că ea ar exista undeva, într-o galaxie îndepărtată, într-un anumit sistem
*106. Echipajul.
Frumoasa navă spaţială albastră pornise deci în cucerirea spaţiului infinit. De destul de mult timp nu mai putea fi zărită de pe Terra, nici cu ochiul liber, nici cu instrumente
*104. Dilema comandantului: domnişoara consilier.
04.00 îi găsi pe cei şapte tineri pe puntea principală. Probabil că acasă, părinţii dormeau, dacă reuşeau acest lucru. Sau poate erau trezi, cu
*101. Luna – Diana, Artemis etc.
Ora era târzie, dar în nava albastră nimeni nu dormea, toţi cei şapte tineri încăpăţânându-se să rămână pe puntea principală, să asculte legendele mitologice, pe
*100. Terra şi personificările-i divine.
Nava albastră trecuse de sistemul solar, lăsase-n urmă cometele din Norul Oort; îşi continua drumul spre Proxima, pe traseul stabilit, pe pilot automat.
*99. Fără copii, fără elevi.
Avertismentul comandantului, „Proxima, venim!...” era pe cât se putea de real. La ora 00.45, „Pacifis” trecuse la viteza ei maximă, după ce fusese pornit motorul
*98. Cometele. Venus – frumuseţe, iubire, primăvară.
Norul Oort, straniul loc de provenienţă al cometelor ce vizitau ocazional sistemul solar. Cometele, ca şi asteroizii, păreau a fi resturi
*97. Banda lui Kuiper. Mercur – negustor şi hoţ.
La ora 23.30 nava albastră „Pacifis” plecase de pe orbita micuţului Pluto.
- Şefu’, acu’ am rămas cu adevărat singuri, murmură îngândurat
CG