*47. Plante fără ADN. Foştii dantonieni.
Dick introduse în memoria computerului toate informaţiile respective, cerând computerului substanţele necesare pentru obţinerea acelei plante. Computerul
*46. Plantele artificiale.
Convinşi de argumentele greu de combătut, prezentate de comandantul misiunii, Lucian, cu toţii au căzut în cele din urmă de acord să viziteze laboratoarele despre care
*45. Ultima zi în compania celor doi fraţi Kuny.
Colegii lor păreau morocănoşi.
- Ce-aţi întârziat atât de mult? se interesă Alex, dezvăluind motivul nemulţumirii de care dădeau
*44. Lia.
Dimineaţa zilei de duminică, 28 ianuarie 2091, nu întârzie să sosească, iar primul care se trezi fu tot Lucian; acesta se echipă rapid, dar nu neglijent (fiind întotdeauna foarte atent
*43. Sonya.
Cei de care se despărţeau însă erau Nick şi Maria. Îşi luară deci „rămas bun” de la ei, aceştia continuându-şi liniştiţi drumul spre avionul lor, în timp ce „şeful” porni alături de
*41. Invitata.
Ajunseră, în sfârşit, la un restaurant local, unde să servească liniştiţi masa de seară, altfel spus cina. Intrară în local şi se aşezară în linişte deplină la o masă liberă, cu
*40. Păreri contradictorii.
Afară se înserase, dar nu de tot. Lucian se retrăsese îngândurat, iar întregul grup nu se deplasase din faţa uriaşului zid alb drept. Nick se îndreptă spre Lia şi o
*39. Supercomputerul.
Ceilalţi îl urmară fără a şovăi, întrebându-se în gând unde îi va conduce Nick. Merseră ce merseră pe străzile oraşului, până ce Nick se opri, anunţându-i:
- Aici este. Am
*38. O mai veche cunoştinţă.
Dimineaţa nu întârzie să se arate şi să alunge întunericul nopţii, însă îi găsi pe toţi încă adormiţi. Era deja sâmbătă, 27 ianuarie 2091. Oboseala după seara de dans
*37. A şasea noapte.
Noaptea se lăsă din nou peste planeta tăcută. Liniştea deplină care domnea peste tot nu era tulburată de nici cel mai mic zgomot, iar cerul planetei era cuprins
*36. O seară de dans. Sărutul. Palma.
Fetele intraseră în nava albastră, să pregătească aparatele pentru muzică şi să aleagă CD-urile şi casetele pe care le vor pune, de transportul aparatelor
*35. Posibilităţile avionului.
Ajunşi în faţa avionului, se opriră. Înainte de a intra în interiorul vehiculului, Lucian îl întrebă pe Nick:
- Avionul ăsta nu zboară deloc şi altfel, decât aşa
*34. Pădurea artificială.
Cu paşi repezi, Lia se îndreptă spre localul în care o aşteptau colegii. Noroc că acel loc nu era foarte departe. Ajunse deci destul de repede, dar zăbovise cam mult la
*31. Propunerea lui Mihai. „Imposibilul” Lucian.
Cele două surori păşeau încet pe solul alb şi neted al planetei, în timp ce cerul fusese cuprins în totalitate de negura nopţii; suprafaţa planetei
*29. Presimţirea domnişoarei Ly.
Nu se înnoptase încă şi nici măcar nu era târziu, când Nick îi aminti surorii sale:
- Deci, surioară, ce era atât de urgent şi important, încât nu suferea
*27. A cincea zi.
În scurt timp ajunseră la scările automate care duceau în oraşul artificial. Intrară în oraş şi vizitară vreo câteva magazine, iar după ce mâncară la un restaurant local, unde
*26. Revenirea.
Trecuseră deja ceva mai mult de 6 ore de când Maria rămăsese cu Nick în cabinetul medical al navei „Pacifis”, când Ly, împreună cu colegii blondei se întoarseră. Încet, încet,
*25. Bolnavul.
O nouă dimineaţă îşi anunţă sosirea. Era joi, 25 ianuarie 2091, dimineaţa celei de-a cincea zi de când se aflau pe planeta Proxima. Rând pe rând, se treziră toţi, mai puţin blonda
*24. Refuzul.
Nici nu se îndepărtaseră prea mult de ceilalţi, când Nick, care de abia aştepta momentul în care ei doi vor rămâne singuri, o îmbrăţişă puternic şi o sărută îndelung, nu doar o
*22. O parte din adevăr.
Nick intră fără ştire în biroul tatălui său, To Kuny, în timp ce sora lui, Ly, îi conducea pe cei şapte tineri de pe Terra spre nava lor albastră.
- Bună seara, tată, îl
*21. Cum se poate distra pe planeta Proxima?
Ajunseră, în sfârşit, la acel loc de distracţie de pe planeta Proxima. Pentru cei de pe Terra totul era foarte ciudat, iar denumirea de „loc de
*20. Materialul misterios.
Era dificil să aleagă noua destinaţie spre care să-şi îndrepte atenţia; totul pe Proxima era demn de văzut, de admirat. Porniră pe străzile oraşului artificial, iar
*19. Câteva institute.
Ciudat! După doar vreo patru zile de la sosirea lor pe Proxima, exista deja un cuplu, deşi nimic nu l-ar fi anunţat dinainte: Nick Kuny, „extraterestrul” prietenos, cel
*18. Consimţământul.
Drăgălaşa Ly Kuny îşi întâmpină fratele cu un soi de reproş:
- N-ai ajuns acasă aseară, Nick! Ce s-a întâmplat?
- Nimic, scumpă surioară! Am stat tot timpul aici, afară şi
CG