*77. Singurătate...
Se îndreptă spre uşa rezervei sale, însă nu încercă s-o deschidă, ştiind sigur că nu va reuşi.
- Robby, Felix, tot nu mi-aţi deschis uşa? Nu încă? Nu mi-aţi deschis-o până
*74. „Urmărind” comandantul.
Privind spre ecranul computerului, îl văzură pe Lucian ridicându-se de pe treptele navei, fiindcă terminase de băut toată cafeaua, cât şi toate ţigările de fumat; nu
*73. Povestea Liei.
Pe puntea principală fu întâmpinat de robotul Robby, care era acolo:
- Bună seara, Lucian.
- De ce mă saluţi, Robby? Nu-i pentru prima oară că ne vedem în seara asta.
-
*72. Fiul domnului director.
Lia pătrunse în birou, încă nesigură; nu ştia dacă e bine sau nu să-şi deranjeze tatăl. To Kuny era acolo, după cum îi spusese Ly, însă Lia ştia de fapt că acela nu e
*71. Separarea.
În urma lui, colegii rămaseră pe loc, nemişcaţi, interzişi, parcă nevenindu-le să creadă că toate astea se întâmplaseră cu adevărat. Nu puteau concepe o separare definitivă de
*70. Atins în orgoliul propriu.
Nu după mult timp, sosi Lia. Se încadrase în perioada de timp acordată de colegul ei, comandantul misiunii, însă şedinţa tot începea cu întârziere şi de data
*69. Absenta.
Aceştia se îndreptară spre comandantul lor, să-l întâmpine, doar nu-l mai văzuseră de câtva timp, iar ultima oară când îl întâlniseră, avusese probleme cu dantura. Acum însă,
*67. Din nou în mijlocul familiei Kelso.
Ajunse în scurt timp în dreptul uşii apartamentului familiei Kelso. Bătu politicos, nu foarte tare, aşteptând să-i deschidă cineva. Nu după mult timp, în
*64. Necazuri dentare.
Dimineaţa următoare, miercuri, 28 februarie 2091, Lucian se trezi, spre surprinderea lui, mai târziu decât de obicei, deşi seara precedentă adormise devreme. De cum deschise
*63. Stela şi Alex.
Sid şi Lucian îşi petrecură întreaga zi împreună, către seară mâncând amândoi într-un restaurant local, deşi comandantului nu-i convenea o cină artificială, însă nu-i putea
*62. Câteva analize medicale.
Ziua următoare, vineri, 16 februarie 2091, E.L. se trezi devreme, de dimineaţă, cum îi era obiceiul. Îşi făcu rapid un duş, cum proceda în fiecare dimineaţă, după ce
*60. Prima şedinţă din „Pacifis”. Întârziata.
Era deja miercuri, 14 februarie 2091, seara. Ziua următoare aveau să se întâlnească din nou cu toţii în nava lor cea albastră, „Pacifis”. Lucian era
* 59. Ochelarii lui Alex.
Deci, la bordul navei albastre rămăseseră, cu excepţia celor doi roboţi – Robby şi Felix, evident, Stela şi Alex.
Doctoriţa privi spre Alex; acesta, deşi n-o vedea
*58. Probleme cu vederea.
Lucian se retrase către „Pacifis”, preferând din nou mersul pe jos până la navă, deşi tocmai învăţase în dimineaţa aceea de la Nick zborul cu avionul local, iar Sid se
*57. Fratele Sonyei, Sid.
Nerăbdător, fratele Sonyei privea des pe fereastră, din apartamentul său, fiindcă nu credea că Lucian va veni la această întâlnire, căreia probabil nici nu-i acordase
*56. Lecţia de zbor cu Nick.
Ajunşi afară, se îndreptară spre locul în care Nick „parcase” avionul.
- Deci, Lucian, am înţeles că ţi-ai făcut deja un program pentru ziua de astăzi, spuse Nick.
-
*55. Planta din „Pacifis”.
Dimineaţa următoare, primul care se trezi fu tot Lucian, deşi adormise ultimul şi fusese foarte obosit, deci, ar fi avut toate motivele să mai doarmă câtva. El însă, se
*54. Frământările lui Lucian.
De cealaltă parte, odată ajuns în nava albastră, Lucian constată că Alex şi Nis se retrăseseră în rezervele lor; probabil adormiseră deja, amândoi. Încet, fără să-i
*53. Ca între surori.
Apoi, după cele câteva clipe de visare, intră brusc în camera ei, surprinzându-i pe Ly şi Mihai împreună, sărutându-se şi ei. Aceştia tresăriră încurcaţi, amândoi, din cauza
*52. Întrerupt de Dick Torn.
Lucian părăsi clădirea în care-şi avea apartamentul familia Kelso şi traversă strada, spre părculeţul de peste drum, intenţionând să se îndrepte direct spre
*51. Familia Kelso.
Lia ieşi din ascunzătoarea ei, urmărindu-i de data aceasta numai cu privirea. „Aş putea să mă retrag acum, dar nu, n-am s-o fac. E interesant! Am să ascult în continuare
*50. Urmărirea.
Lia observă încotro pornise Lucian şi deodată, fără a pricepe nici ea prea bine de ce, se hotărî să-l urmărească îndeaproape, fără ca el să observe acest lucru. Repede, pentru a
*49. Un nou program.
Tot plimbându-se şi discutând, timpul trecea aproape inobservabil, iar ultima zi pe care aveau s-o petreacă în exclusivitate împreună se apropia de final. Se înserase deja şi
*48. O altă discuţie în contradictoriu.
Ieşind din laborator, constatară că aproape se înserase, deci hotărâră să se mai plimbe puţin pe străzile oraşului artificial, de preferinţă printr-un parc,
CG